Toate vinurile duc la Roma (sau prin zona oricum)

Instalat in noua casa, deschid sezonul degustarilor de grup din acest an, cu intalnirea organizata saptamana trecuta la Ginger, unde reveniti fiecare dupa sarbatori pe malurile Dambovitei, ne-am dat intalnire pentru a studia alte cateva vinuri italiene. Si de data aceata ne-am gandit sa ne orientam spre un anumit segment, cel al rosiilor italiene, incercand pe cat posibil sa evitam vinuri ce au facut subiectul unor astfel de intalniri anterioare (vezi de exemplu Chianti, Brunello sau Sangiovese). Cum insa v-ati putut da seama probabil pana acum, nu avem reguli atat de stricte asa ca printre vinurile serii, 7 la numar de aceasta data, veti descoperi si vinuri care si-ar fi gasit locul si prin alte degustari din trecut. Va voi lasa insa sa le descoperiti pe fiecare in descrierile si imaginea de mai jos.

Pio Cesare – Barbera d’Alba 2006 (alc. 13.5%): Culoare caramizie fara intensitate foarte mare; nas curajos (in care am recunoscut chestii comune cu un Barbera d’Alba incercat cu cateva zile inaintea degustarii), plin de impresii de fructe rosii, menta dar si o trimitere catre caramel, care devine mai evidenta odata cu trecerea timpului; in gura nu se impune prin corpolenta, dar atacul este frumos dantelat; se domoleste dupa primul contact, cand imbraca o tinuta ceva mai florala (liliac), completata de note de cacao. (80 puncte)

Renatto Ratti – Ochetti 2007 – Nebbiolo d’Alba (alc. 14%): Despre care v-am mai vorbit aici, porneste furtunos si vine dupa el cu un alai de fructe rosii (zmeura, coarna) si scortisoara; Gura se joaca si ea cu notele fructoase si, din joaca, tot in padure ajungem; te introc din drum tonalitatile de tabac, cireasa si usorul iz de ciocolata neagra. (85 puncte)

La Court – Barbera d’Alba 2006 (Nizza, prod. Michele Chiarlo, alc.14%): Nas plin si usor greoi ce te-ar putea pacali ca apartine unui vin frantuzesc; in el rolul principal pare a fi jucat de mure si prune coapte; corpolent, dar si cu o aciditate destul de mare, arunca un pumn de verdeturi proaspete in drumul lui; final prelung. (83 puncte)

Rossosole – Rosso di Montefalco 2007 (prod. San Clemente, alc. 15%): Nas domol, mineral, in care se mai simte insa si un iz de ciuperci si fructe negre; corpolent si bogat in taninuri acopera in drumul sau navalnic intreaga gura cu o pelicula de afine si coacaze coapte; puternic baricat trimite spre final catre prune afumate. (81 puncte)

Negro Amaro 2005 – Feudo di Santa Croce (alc. 13.5%): defect. (50 puncte)

Sassoalloro 2005 (prod. Jacopo Biondi-Santi, alc. 13.5%): Nas armonios ce imbina notele de fructe negre (dude, mure) cu o usoara nota metalica; da senzatia ca ai in fata un Brunello; impresia continua si la contactul gustativ, cand facem cunostinta cu tonuri ce amintesc de acuarele, dar si cu alte trimiteri minerale si vagi note de marar; bine echilibrat; final mediu. (86 puncte)

Julius – Ormanni 2004 (Colli Della toscana Centrale, alc. 14%): Nas delicat cu tente florale (violete) si putin piper verde; nu foarte corpolent, dar destul de complex; in gura apar flash-uri de coacaze, ardei iute si piper; prelung si condimentat. (84 puncte)

One thought on “Toate vinurile duc la Roma (sau prin zona oricum)”

Leave a Reply

Your email address will not be published.