Am observat ca multa lume cand aude de Pinot Noir face referire la filmul Sideways, mai exact la personajul Miles din film, care prefera Pinot Noir-ul in dauna Merlot-ului. Dealtfel, am citit ca, dupa lansarea acestui vin vanzarile de Pinot Noir in Statele Unite au crescut simtitor, chestie cat se poate de interesanta si care te face sa te gandesti putin la ce influenta poate avea un astfel de film.
Niciunul din noi, cei prezenti la degustarea de miercurea trecuta de la Ginger, nu suntem atat de radicali in ceea ce priveste cele doua soiuri mai sus amintite, cu toate astea, am supus atentiei noastre pentru acest episod soiul reprezentativ al Burgundiei.
Si pentru ca tot am facut referire la Sideways, inainte sa trec la prezentarea vinurilor pe care le-am incercat si a rezultatelor obtinute, dati-mi voie ca de data asta sa inlocuiesc orice alt comentariu cu pasajul din film in care acelasi personaj vorbeste despre acest soi.
Ok, acum revenind la vinurile noastre, trebuie spus ca am avut de-a face cu 7 vinuri din acest soi, 2 din Franta, 4 din Romania si unul din Bulgaria, toate vinurile fiind carafate la inceputul degustarii, care s-a efectuat in orb.
Stiu ca sunteti poate interesati mai degraba de rezultate, asa ca nu va mai retin si vi le prezint ceva mai jos:
Piot Noir este pentru mine un soi care-mi scapa printre degete, si-mi e dificil sa-l inteleg; nu reusesc sa-i surprind nici finetea proverbiala, nici aromele delicate, izul de menta, etc.
Ce e drept, nici exemplarele degustate pana acum nu pot spune ca au fost cele mai alese.
O sa ma folosesc de topul descris mai sus ca sa-mi formez o idee mai buna despre tipicitate si corectitudine.
Cu care dintre ele merita sa incep?
@Mihai
Cred ca e rostul aici de mai multe observatii. In primul rand, mi se pare bine de amintit ca Pinot Noir-ul romanesc pe care il intalnim des in magazine (cu mici exceptii, ex: Pinot Noir Vinul Cavalerului 2009) pare a fi cu totul altceva decat Pinot Noir-ul in stil Burgundia. E oarecum normal, dar diferentele sunt atat de mari totusi…
In al doilea rand, si eu aveam impresia mai la inceputuri ca Pinot = vin delicat, fin. Acum nu mai cred deloc asta. Poate doar la corpolenta asocierea mai este valabila, din punct de vedere al aromelor, eu nu il consider astfel.
Legat de recomandari, in mod evident sunt tentat sa ma gandesc mai intai la castigator, parca as zice totusi ca experienta ar fi si mai interesanta daca incerci un Les Narjollets, pe care insa nu stiu de unde l-ai putea lua.
Cu Pinot-ul de Burgundia, delicatetea intervine in functie de zona, terroir, clasificare, etc. De ex, Pommard nu este recunoscut pentru delicatete, ba din contra: in tinerete, sunt vinuri masculine, taninoase, ceva mai rustice. De la Premier Cru in sus, lucrurile devin mai rafinate. Daca vrei ceva mai delicat, imi vin in minte Volnay, Chambolle-Musigny sau chiar Morey-Saint-Denis…Iar finetea unui Pinot cu adevarat bun vine odata cu varsta
@Ciprian
Pe mine nu ma deranjeaza deloc lipsa de finete la Pommard, o gasesc chiar interesanta.
Intr-adevar Eduardo Miroglio mi-a sarit si mie in evidenta in mai la Goodwine cu Pinot-ul lor…sper sa vina si anul acesta.
De la noi cred ca doar SERVE face un Pinot cat de cat adevarat, adica cu mirosul de grajd si piele (hamuri de cai)..:))
Ma chinui de cateva zile sa scrie despre Cherry Tree al celor de la Helewood; baric la greu…efectiv omoara vinul. Vad ca nici aici nu sta mai bine. Acum depinde de interpretare…
Dan,
Subscriu, nu strica o baricare mai domoala la Cherry Tree. Dealtfel, eu i-am dat si cel mai mic punctaj dintre participantii la intalnire.
Mie mi s-a parut interesant si La Catina Halewood, parca 2008, Cavalerul 2009 gustat chiar alataieri nu m-a impresionat. Oricum e clar ca pe la noi e imposibil de gasit ceva cu adevarat frumos in materie. Asa ca, mergi pe mana lui Ciprian!
La Cantina n-am incercat, dar recunosc ca mie mi-a ramas putin gandul la PN Vinul Cavalerului 2009, desi cand am scris de pe el nu l-am laudat foarte tare. E un soi de atractie greu de descris :))
La Catina e bun la banii ceruti. Problema cea mare cu Pinot este pretul. Un Pinot cu adevarat bun, cu greu il poti gasi sub 20 euro. Interesant este ca, facand o comparatie intre Burgundia si Bordeaux, raportul calitate-pret inclina in favoarea primei regiuni. Multi se plang de preturile mari in cazul Burgundiei dar trebuie sa gandesti in alti termeni problema. De ex, un Grand Cru de Burgundia la circa 80 Euro e o valoare mai buna decat un Bordeaux cru classe in aceeasi suma. De ce? Pai ne raportam la productie. In timp de GC-ul burgund iese de cele mai multe ori de pe suprafete de sub 1 ha, cel de Bdx e obtinut din peste 50-60 ha 🙂
Total de acord cu cea de a doua propozitie si cu alaturarea Bordeaux – Burgundia. Este si o diferenta de filozofie intre cele doua regiuni: Bordeaux este deja “all about money and business”, in Burgundia inca mai sunt producatori mici, legati de pamant care fac vinuri de autor,de terroir si cu preturi inca omenesti. Desi cu schimbarea focusului catre Burgundia in ultimul timp nu peste mult timp s-ar putea sa vedem o schimbare de optica si aici.
Posibil, Dan, cine stie? Clar e ca traditionalistii sunt mult mai puternici in Burgundia. Pe langa pret, o mare problema a Burgundiei este si inconstanta in calitate. Totusi, in ultimii ani, acest aspect a fost corectat cat de cat
Ca tot ati adus discutia catre Burgundia (nu era foarte greu din moment ce vorbim de Pinot), am incercat ieri un vin facut de doi oenologi ce s-au consacrat in aceasta zona, dar au facut un experiment interesant in Languedoc. O sa va scriu mai multe insa despre el in curand.