E ianuarie, miez de iarna si desi temperaturile sunt mai generoase decat cele obisnuite pentru luna lui Gerar nu prea ne sa mintea la baut vinuri rose.
Cu toate astea, martirisesc ca se mai intampla uneori sa imi doresc sa incerc un vin indiferent daca sezonul recomanda acest lucru ori ba.
Vorbeam de o astfel de dorinta aici, cu amicul George, asa ca ajuns acasa, am deschis la masa de seara un rose produs de Crama Natura, singurul de acest tip pe care-l aveam prin casa.
Pe scurt, vinul a reusit sa imi astampere pofta de rose despre care ziceam, ba chiar m-a si surprins putin placut, asta ca sa nu mai zic ca am reusit astfel sa bifez si o premiera pe aceasta cale, pentru ca nu imi amintesc sa mai fi baut un vin rose obtinut din soiul Babeasca.
Culoarea bate spre rosu aprins iar nasul ar putea parea putin greoi daca sunteti obisnuiti cu rose-urile proaspete si efervescente. Mirosurile trag dungi groase de cirese in parg, si mere bot de iepure, desi fodul este unul floral.
Nici gura nu are vioiciunea varatica, dar se sprijina pe concursul larg al zaharului rezidual (vinul e un demisec) ce il face sa para destul de plin. Aciditatea e mai degraba scazuta, iar finalul aluneca putin spre amarui dupa ce trece prin faze ce amintesc de cirese albe si o para coapta. Inclin sa cred ca, daca intalnirea dintre mine si vin s-ar fi produs ceva mai devreme, atat eu cat si vinul am fi iesit probabil mai castigati. (72 puncte)