Sezonul culorilor deschise (degustare de grup)

Zilele calduroase ne-au obligat sa ne orientam la ultima noastra intalnire asupra unor vinuri de sezon, mai lejere, evident albe. Ne gandisem initial sa staruim putin asupra soiului Viognier sau a unor vinuri albe din Hexagon. Cu toate astea, ne-am multumit in final sa pastram doar criteriul culorii, fara a avea o tema foarte precisa.Vinurile au fost doar patru, iar faptul ca doua dintre ele au fost dezamagiri mai mari sau mai mici nu ne-a descurajat deloc si am plecat pana la urma acasa cu totii multumiti de ce au avut de oferit celelate doua vinuri din meniul nostru din seara cu pricina.

Actorii principali ai serii au fost urmatorii …

Sancerre Les Lorys – Marquis de Goulaine 2004: despre care v-am mai vorbit la un moment dat, a dezamagit de aceasta data, vinul fiind depasit si aratand astfel ca de cele mai multe ori vinurile albe merita baute cat mai tinere (fie ele si frantuzesti, desi e gresita generalizarea); nas oxidat, cu trimiteri vagi catre ceara si miere; nota fructoasa nu a disparut, dar este acoperita de notele imbatranite din vin ce il fac sa para un vin trist.Condrieu Laurus – Gabriel Meffre 2006: a fost vedeta serii; cu aromele de salcam si musetel sarind din pahar; nas foarte viu si vivace ce il face placut inca de la inceput; la gust, notele florale par ascutite, dar capata tonuri vanilate discrete ce se astern calm peste fundalul floral; finalul prinde rotunjimi exotice (papaya & mango).Alcesti – Ninfea 2006 Grillo-Chardonnay: Notele oxidative se imbina cu trimiterile untoase; gustul are ceva unduiri dulcege, dar neexpresive.Cotes du Rhone – Guigal 2005: Culoarea are tonuri verzui iar nasul bate spre mar verde; in gura, notele proaspete pornesc cu avant si capata finalitati citrice (Grapefruit); spre deosebire de alte vinuri albe, amareala din final vine cumva natural si este bine integrata in caracteristicele generale ale vinului.