Renato Ratti – Torriglione – Barbera d’Alba 2009

Colegul de trupa a lui Ochetti (vezi etichetele), desi o idee mai scump, nu mi-a impresionat simturile la fel de mult ca fratele facut din Nebbiolo.

Nu ma intelegeti gresit, nu e nici mai slab, nici mai putin interesant decat primul. Este insa genul de vin caruia, fara a-i gasi vreun defect trebuie sa recunosc ca nu e tocmai pe placul meu. E genul de vin corect, care iti face placere sa-l bei, dar care nu-ti spune nici o poveste. Nu e inteleptul curtii, dar poate tine cu succes locul unui bufon ce, oricat de serios te-ai da, iti va fura un zambet.

Nasul este zglobiu si arunca buchete de fragi si zmeura. Gura este intens fructata si ea, taninii sunt scoliti si nu raspund obraznic la plimbarea vinului prin gura. Corpolenta e si ea buna, persistenta curata lasa o senzatie de fructe proaspete zdrobite.

Sa fie tinereatea lui? Tot ce se poate. Eu sunt dispus sa-i mai acord o sansa peste vreun an doi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *