Rar dar bine …

Cu ceva intarziere, m-am decis sa va scriu doua trei vorbe despre degustarea de joia trecuta de la Casa Presei Libere. 

Principala concluzie de dupa acest episod este ca as fi tentat sa up-gradez numele acestor intalniri din vinuri cu care rar te intalnesti in vinuri cu care te intalnesti prea rar din pacate, macar uneori.

Cred ca ati inteles din asta ca in lista vinurilor de joi au fost cateva care mi-au placut suficient de mult cat sa vreau sa le incerc mai des.

Desi poate putin nedrept, din toate vinurile pe care am avut ocazia sa le degustam am selectat trei, zic eu din registre diferite, despre care sa va vorbesc.

Primul, un vin alb, de vara, Simionsig Sauvignon Blanc 2008 din Africa de Sud cu nas puternic si proaspat de soc si fructe verzi. Acum cand caldurile verii ne chinuie pe toti, ce poate fi mai recorfortant decat sa bei un vin alb cu parfum de lume noua bine racit?

Al doilea, un Cabernet Sauvignon puternic, de un rubiniu aprins, despre care mai auzisem, dar pe care nu-l incercasem inca, este Hyperion 2006 de la Cramele Halewood. Marturisesc ca mi-a fost putin teama inainte sa il incerc sa nu fiu cumva dezamagit. M-am temut degeaba. Vinul se vrea unul de clasa si nu este departe de asta, desi trebuie sa spun, am baut vinuri straine relativ comparative valoric din punctul meu de vedere care se comercializeaza la un pret ceva mai mic.

Ultimul, dar nu cel din urma din lista celor trei de care spuneam este un Merlot Prince Stirbey 2004. Va reamintesc ca, in degustarea de acum ceva timp de Merlot eu clasasem in varful ierarhiei preferintelor mele varianta din 2006 a acestui vin. Ei bine 2004 este si mai interesant si mai complex de atat. Gustul plin si aromele catifelate fac din acest vin tot ce-ti poti dori de la un Merlot.

Lista completa a vinurilor mai cuprindea:

– Prince Stirbey – Sauvignon Blanc Vitis vetus 2008 – Agricola Stirbey;
– Prince Stirbey – Feteasca Regala Genius Loci 2006 – Agricola Stirbey;
– Perla Cotnari – Feteasca Alba 2006;
– Adega DO Cantor Onda Nova Rose – 2007 (Portugalia, importator Cramele Halewood);
– Prince Stirbey – Novac 2006 – Agricola Stirbey;
– Prince Stirbey – Merlot 2006 – Agricola Stirbey;

2 thoughts on “Rar dar bine …”

  1. Am o curiozitate: Novacul are "vocatie europeana " cum se lauda producatorul? Si daca ai baut Negru de Dragasani (de la Stirbey, ca de la Vinarte…)- care e diferenta intre ele?

  2. George,

    Doar faptul ca mi-am propus ca in viitorul apropiat sa il iau pe Novac deoparte la o dicutie amicala m-a facut sa nu-l includ in remarcatele mele de la degustarea asta.

    Despre vocatia europeana a acestui vin as fi tentat sa incep prin a scrie ce a spus Oliver Bauer, pe care am avut placerea sa-l intalnesc prima data cu aceasta ocazie. El povestea ca a Novacul i-a trezit de la inceput interesul pentru simplul fapt ca acest soi, in mod natural, are productii foarte scazute iar asta nu poate da nastere decat la ceva interesant.

    Mi-e greu sa dau eu verdicte despre valoarea unui vin, dar pot sa iti zic ca am ramas impresionat de el. Mi s-a parut foarte personal, desi nu este colorat atat de intens pe cat m-as fi asteptat eu, are tanini incredibili de fermi si … interesanti.

    Din pacate, legat de Negrul de Dragasani nu pot sa fac nici o analogie pentru ca eu nu l-am incercat decat pe cel de la Vinarte.

    Numai bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published.