Fara indoiala ca in toate aceste vinuri poti citi caracteristici ale soiului dar nu fara a remarca (era oarecum de asteptat) particularitati ale fiecarui vin in parte.
Plecand de la aceasta ideea la Prince Mircea mi-a placut fructozitatea aromelor. Aromele de frunte de padure sunt o asociere des intalnita la acest soi, dar n-am putut sa nu remarc prospetimea acestor arome din buchetul acestui vin. Daca la unele vinuri rosii simti fructele de padure bine coapte (rascoapte as zice) Prince Mircea ti le arunca in nas proaspete, parca abia culese. La asta se adauga o persistenta buna, usor taninoasa care fac din acest vin o alegere buna la masa de weekend.
Si apropos de masa de weekend, desi detinatoarea secretului acestei retete este Nico nu m-am abtinut sa nu imortalizez crusta de parmezan si alte bunatati pe care a prins-o pieptu’ lui puiu’.
