Pasii lovesc sec in cimentul holului Casei Presei Libere, privirea cauta debusolata o fata cunoscuta, cand apare ea: Oltenia profunda.
Ma trage de-o parte si incepe sa imi povesteasca incet despre visele si ambitiile ei. Ii zambesc, mai degraba din politete, fara sa zic nimic. Ea roseste usor, dar continua sa imi spuna despre cine servite la Paris ,in vase de lut oltenesc, pe care un autor anonim a pictat o pasare maiastra. Nu o contrazic. Viseaza frumos imi spun eu in gand.
Se opreste si zambetul ei se transforma rapid intr-unul trist. Vad o lacrima cum ii sclipeste in coltul ochilor. As fi vrut sa creada ca nu am vazut-o pentru ca stiu ca, mandra cum e, asta o face sa sufere si mai tare.
Ingana ceva despre adoslescenta ei, dar nu stau sa o ascult. Simt insa nevoia sa ii pun o mana pe umar. Se zmunceste brusc si, face cativa pasi intorcandu-se cu privirea spre geam. Incepe sa povesteasca cu voce ridicata despre chinul trecerii de la oriental la sangele rece habsburgic. Se intoarce. Acum nu o mai deranjeaza lacrimile din ochii pe care nu mai incearca sa le ascunda, iar zambetul ii este acum rece. Imi povesteste ca aceasta trecere a calit-o, a facut-o mai tare.
Se aseaza iar langa mine de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Imi arunca o privire smerita si un zambet sincer. Incepe iar sa imi povesteasca de micul ei apartament cu ferestre largi din Paris, pe care o sa-l decoreze cu cateva covoare oltenesti. Ma intreaba daca nu gasesc culorile folosite la astfel de covoare ca fiind tres chic. Nu apuc sa-i raspund. Se ridica si se indreapta spre usa corpului C al Casei Scanteii. Face cativa pasi si isi intoarce capul fara a se opri din mers insa. Imi spune zambind larg:
– O sa ne mai vedem!
Explicatiile
Incepand cu luna trecuta, in fiecare joi la Cafeneaua de Presa din cadrul Casei Presei (corp C), cu organizarea celor de la Vinul.ro si suportul Vinexpert au loc degustari de vinuri cu care rar te intalnesti.
Aseara evenimentul a fost dedicat Cramelor Oprisor si au putut fi degustate vinuri din noile lor game (Maiastru, Rusalca, Dragaica, Smerenie si Passarowitz) care au fost prezentate in cateva cuvinte de domnul profesor Liviu Grigorica, care a si participat la creearea unora din cupajele serii.
Adevarata poezie… 🙂 Frumos spus.
Desi vinurile de la Oprisor au fost intr-adevar interesante, ar fi fost si mai palpitant sa intalnim mai multi producatori din Oltenia ca sa putem vorbi de de intreaga regiune, nu doar despre un producator, indiferent care ar fi acesta. Sa nu uitam ca Oltenia mai inseamna si Agricola Stirbey, ca sa mentionez doar un singur nume.
Mihnea,
Ai dreptate. In plus, dupa impresiile pe care mi le-au lasat ultimele vinuri de la Stirbey pe care le-am degustat dealtfel impreuna, o reintalnire cu vinurile lor nu poate fi decat ceva de dorit.
M-as bucura sa existe cat mai multi producatori ca cei doi pe care i-am amintit aici.
Bun, si pana la urma ce impresie ti-au lasat?
Eu unul am baut doar feteasca neagra (de altfel am scris vreo doua randuri la mine "acasa"), si m-a intrigat, dar nu m-a cucerit. Pesemne, inca nu este suficient de profunda Oltenia asta. Poate cea din gama Caloian sa fie, dar pana nu vad-nu cred.
Salut George,
Stiu, am citit deja :D.
Mie sincer mi-a placut Feteasca neagra, desi asa cum spunea si Mihnea a fost putin dezavantajata de temperatura cam ridicata la care a fost servita.
Eu unul nu-mi amintesc sa fi baut prea curand o fetasca neagra comparativa ca pret si calitate prea curand.
Legat de celelalte vinuri, mi-a placut mult Smerenie si Passarowitz cu un plus pentru cel de-al doilea pe care l-am gasit ceva mai pe gustul meu.
Mda, nici pe departe n-as spune ca este un vin rau. Doar ca…
In fine, observ ca in acest sfarsit de saptamana toata lumea scrie despre Cramposie. La naiba, o s-o fac si eu! Dar despre cea mai "economica", nu cea "princiara", greu de gasit, si cam nepoliticoasa cu criza economica…
:))
Da, am observat si eu coincidenta. Eu marturisesc ca n-am incercat acest soi pana acum.
@ blogger gazda: coane, eu unul sunt mai tolomac, si n-am inteles neam ce e cu povestea miorlaitei care iti plange-n brate in Casa Presei Libere; ce treaba are ea cu o degustare de vinuri?!
Individa aia trebuia sa personifice Oltenia profunda?! Pai n-ai gasit si tu una mai energica si mai vesela, o adevarata olteanca, nu clorofila bleaga ca aia?
@Misu
Pai, daca asa au fost si vinurile … 😀
Mie mi s-a parut ca fiecare stare s-ar potrivi, mai mult sau mai putin, unei game de vin prezentate. N-am vrut sa fac portretul robot al vreunei oltence ;).
Numai bine!