Desi nu e prima oara cand ma intalnesc cu acest Agiorgitiko, nu va ascund faptul ca, ma surprinde de fiecare data. Primul lucru pe care il fac atunci cand il miros si il gust, este sa verific din nou eticheta, ca sa ma asigur ca nu am incurcat cumva borcanele (sticlele) si sa fi deschis o sticla din lumea buna a vinului. Sa ma ierte grecii ca am afirmat asta, stiu si am citit cate ceva despre traditia lor viticola, acest vin insa, nu are nici o treaba cu majoritatea vinurilor elene obtinute din acest soi.
E interesant inca din miros, unde se prezinta ca o imbratisare tandra intre lemn si fruct, cu note de vanilie si rom, lenese ce se pierd sporadic printre izurile de cirese negre si afine. In gura, te intampina cu caldura si are o evolutie interesanta, in care descoperim mure si caramel. (87 puncte)
