Poate ca unii impatimiti ai acestui soi ar putea considera vinificarea unui Cabernet Sauvignon in roz o adevarata blasfemie. Eu nu sunt atat de categoric, iar la vederea acestui vin curiozitatea m-a lovit iremediabil.
Tind sa cred ca aceiasi impatimiti ar suspecta drept autorul unui astfel de vin vreun vinificator chilian. Aici au dreptate, poate mai mult decat in cazul primei presupuneri.
Vinificat in acest mod un astfel de vin este mult mai lejer decat Cabernetul Sauvignon cu care suntem noi obisnuiti, si cum temperaturile au devenit deja destul de ridicate gasesc Gato Negro o optiune buna pentru cei ce nu vor sa renunte de tot la parfumul vinurilor grele.
Vinul nu este unul extraordinar, dar cu siguranta este o experienta agreabila. Are o culoare destul de intensa si un nas cat se poate de puternic si cald, cu un usor iz condimentat in care se simte o usoara tenta de scortisoara. El evolueaza oarecum logic la contactul cu papilele gustative: debuteaza cu o usoara dulceata pentru a se inchide cu o tenta amaruie, fara a fi insa deranjanta. Finalul este destul de scurt, dar cu subtile trimiteri condimentate ce il fac destul de placut. Cu toate astea, vinul da o usoara impresie ca si-a depasit apogeul sau, in orice caz, ca nu se recomanda a mai fi pastrat.
Nota: Publicat deasemenea si aici.
Cramele Recas au lansat, in primavara, Solo Quinta un cupaj din 5 varietati de struguri printre care si Cabernet Sauvignon … vinificat in alb. Celelte soiuri sunt: Chardonnay, Feteasca, Pinot Grigio si Sauvignon Blanc.
Am avut marea placere sa-l degust la Recas impreuna cu Dl. Philip Cox si am fost impresionat de complexitatea vinului care de dezvaluie in staruri, ca paginile unei carti, sorbitura dupa sorbitura
Bine ai revenit 😀
Solo Quinta este deja o chestie mult mai elaborata. Pe langa faptul ca e vinificat in alb desi contine Cabernet Sauvignon, are in cupajare atat soiuri cunoscute cat si unul romanesc, o combinatie nu foarte comuna, nu? Nu l-am incercat dar suna cat se poate de tentant.
Ce este trist, este faptul ca majoritatea vinurilor de pe piata romaneasca nu sunt originale. Trebuie ales cu mare atentie atunci cand il cumparam din supermarket-uri.
Mai bun e ala de la tara 😉 (mai sanatos). Sau cel putin asta e parerea mea neavand asa multa experienta in degustarea vinurilor (nu sunt consumatoare de alcool)
Draga Anne,
Acum nu stiu ce intelgi tu prin vinuri originale. Parerea mea personala este ca in Romania incep sa apara tot mai multe vinuri care merita incercate. Acest lucru se vede de la an la an, iar aparitia unui vin mai deosebit nu mai reprezinta un eveniment ca acum ceva timp in urma. Ca sa-ti dau doua exemple simple da-mi voie sa amintesc doar de Stirbey sau Carl Reh, pe care le-am mai laudat in treacat si cand am vorbit de cele cateva degustari despre care am scris aici.
Cat despre surplusul de sanatate din vinul de la tara, eu nu sunt tocmai deacord cu tine. Un vin cu scapari de igiena aparute in procesul de vinificare poate fi mult mai periculos decat unul imbuteliat corspunzator. Unde mai pui ca oxidarea este foarte greu de controlat in astfel de conditii, daca nu chiar imposibil. 🙂
Este adevarat ca unele bauturi pe baza de vin (greu de numit vinuri)continua sa aiba succes comercial la noi, dar cu putina atentie si, de ce nu un strop de educatie, acestea pot fi evitate.
Alibus Stirbey si Carl Reh sunt intr-adevar vinuri bune, ne putem da seama si din pretul acestora. Insa ponderea vanzarilor cea mai mare a vinurilor de pe piata romaneasca este reprezentata de clasa vinurilor cu preturi pana in 15-20 RON, care majoritatea au etichete false si nu sunt ceea ce pretind a fii. Ti-as da un exemplu concret, dar nu mai stiu exact cum se numeau..nu consum si nu prea imi sunt familiare denumirile vinurilor, dar am facut in facultate niste studii pe tema asta si s-a adeverit a fi adevarat faptul ca nu-s originale.O zi frumoasa iti doresc !
Anne,
Si OTV-ul are audienta, nu? 🙂
Revenind la remarcile tale, intr-adevar marele consum se indreapta catre alte vinuri decat cele amintite de mine. Cu toate astea daca ar fi sa ma refer strict la palierul de pret 15-20 RON ales de tine tind sa cred ca as putea sa-ti dau, fara prea mare efort, cel putin 5 exemple de vinuri fara pretentii, dar cat se poate de corecte care se incadreaza in aceasta categorie.
Legat falsitatea etichetelor, exista, intr-adevar, cateva exemple celebre in care informatiile sunt voit eronate sau pentru a creea confuzie, dar de aici si pana la a spune ca majoritatea etichetelor sunt false mi se pare totusi un drum cam lung. Daca insa iti amintesti vreun exemplu, folosit in studiile de care spui, as fi bucuros sa il aflu si eventual sa il abordez intr-o discutie cu colegii si profesorii mei de la masterul pe care il urmez pe aceasta tema. Chiar ar fi interesant.
Repet, nu neg existenta unor astfel de vinuri, dar cred ca este o regula genarala.
🙂
Sigur Alibus..iti voi comunica orice informatie referitor la tema asta 🙂
Multa bafta in tot ceea ce faci tu iti doresc 🙂
Ok si te mai astept pe aici.