Vinurile pe care le-am degustat in acest weekend sunt doar o simpla si umila exemplificare a acestui lucru.
Sancerre este un AOC situat in partea estica a vaii Loarei si care poate fi folosit pe eticheta pentru doua soiuri de referinta pentru viticultura franceza: Sauvignon si Pinot Noir. Insa dintre aceste doua soiuri, sortimentul alb este cel reprezentativ pentru aceasta zona. Un reprezentat al acestui AOC este Sancerre Les Lorys – Marquis de Goulaine 2004 in care se remarca finetea mirosului ierbos din debut si aromele de mirodenii si flori de soc, finalul fiind oarecum mai mineral, fara a cadea insa in pacatul altor vinuri din acest soi care se inchid usor amarui.
Cel de-al doilea vin a fost o bucurie in sine pentru ca aminteam ,chiar si intr-o discutie de pe acest blog, ca dintre Chianti-urile pe care imi doresc sa le incerc cel mai mult, lider era Geografico. Asta si pentru ca auzisem numai cuvinte de bine despre acest vin.
Chianti, pe care Burton Anderson il numea eternul stalp al vinului italian are in spate o intreaga istorie, aceasta zona (pentru ca vinul poarta numele zonei unde a fost produs prima data) fiind prima zona in care s-a creeat ceva asemantor cu ceea ce noi numim acum Denumire de Origine Controlata sau simplu DOC.
Revenind strict la vin, un Chianti Classico Geografico 2006, daca ar fi sa-l caracterizez intr-un singur cuvant acest cuvant ar fi savuros. Iar daca ar fi sa mai adaug doua-trei as spune ca pe langa culoarea rubiniu deschis, foarte placuta, vinul te cucereste de la primul contact cu un puternic iz floral usor mentolat.
Ultimul vin de azi se deosebeste cel putin din doua puncte de vedere de primele doua vinuri amintite anterior. Prima diferenta este aceea ca este un vin dulce (stiu, v-am zis ca eu prefer vinurile seci, dar poti avea surprize placute de la orice tip de vin, asa ca sfatul meu este sa porniti fara nici o prejudecata la drum inainte de a gusta un vin). A doua diferenta importanta este data de faptul ca nu este un vin cu pretentii. Este un vin simplu, de masa, facut pe arsita de pe insula Afroditei, pentru ca da, Saint Panteleimon este unul din vinurile pe care promisesem ca voi scrie la intoarcerea din Cipru. (Multumesc Cristi pentru recomandare si te astept cu pareri despre primele doua vinuri, in special despre cel italian!) Ca bonus mai spun doar ca a mers foarte bine cu tortul cu blat de mere si crema caramel al carui reteta am luat-o de aici.
am vazut cit de cit blogul tau dar cind ai timp sa scrii? tirimite-mi si adresa de email a ta vroiam sa fac un comentariu si nu o stiam (stiu). despre vinuri bune de baut putem sa discutam citeodata eu le cumpar doar pe cele rosii vinul alb nu-mi place( nu ma omor dupa el) dar nu ma pune sa citesc carti despre vinuri incearca sa bei un zaibar(zaiber) de buturuga si sa- mi spui cum este. la revedere!
Salut Gelu,
In primul rand iti multumesc pentru comentariu.
Trecand direct la intrebarea ta…ei bine nu imi ia atat de mult sa scriu, poate asta se poate observa si din tonul relativ neelevat al postarilor mele. Scriu ori de cate ori prind ceva timp liber si gasesc un subiect. de cele mai multe ori asta se intampla in weekend cand evident stau mai mult timp pe net, dar asta nu e o regula.
Legat de preferinta pentru vin, ei bine suntem oarecum de aceiasi parte, in sensul ca si eu prefer vinurile rosii, dar nu fac din asta o regula. Am gasit si vinuri albe care mi-au placut, dar stii cum se zice…un degustator iti poate vorbi de bine despre un vin alb, dar va pastra intotdeauna cele mai frumoase cuvinte pentru unul rosu. Cred ca e cazul sa fac o mica paranteza aici…eu nu sunt nicidecum un degustator.
Relativ la carti :)) nu, n-am sa te pun sa citesti si probabil ca sunt vinuri de buturuga de la care ai de invatat la fel de multe ca dintr-o carte…aici insa nu m-ai nimerit. In sensul ca zaibar-ul nu e tocmai genul de vin dupa care ma dau in vand. Prefer un Brunello ca cel pe care l-am baut impreuna acum mult timp 😉
Numai bine!
P.S.: adresa o ai deja 😉
ura e bun vinul?