Aseara ne-am strans o mana de oameni (pe unii dintre ei ii puteti citi aici sau aici), toti prieteni ai vinului, pentru a organiza ceea ce noi am numit (fara a avea niciunul din noi pretentie de degustator profesionist) o degustare de grup. Cum ne dorim ca aceste intalniri sa devina o obisnuinta am decis ca fiecare sedinta sa aiba tema ei.
Au participat la degustare vinuri din podgorii diferite, de la Recas la Murfatlar sau de la Segarcea la Dealu Mare.
Ar fi destule de spus despre vinuri sau detalii de adaugat. Pe unele mi le amintesc foarte bine, pe altele le-am buchisit pe fisele de degustare corespunzatoare fiecarui vin.
Desi, dupa cum am mai zis, nu am pretentia ca ma pricep foarte tare, mi-am permis chiar sa fac si un clasament personal. Mentionez ca acesta nu este un clasament care sa releve calitatile vinurilor, ci este mai degraba un clasament al preferintelor mele. Sper sa adun si parerile celorlalti participanti si poate fac si un clasament ceva mai general. Pana atunci insa iata ordinea aleasa de mine:
1. La Cetate 2007 – Carl Reh
2. Prince Stirbey 2006 – Agricola Stirbey
3. Recas 2005 – Cramele Recas
4. Divin 2006 – Fontana di Vini
5. Domeniul Coroanei 2007 – Domeniul Coroanei Segarcea
6. Arezan 2005 – Murfatlar
As mai aduga faptul ca o influenta mai mult sau mai putin importanta asupra oridinii din clasament ar putea fi datorata si modului de pastrare a vinurilor in magazine si deasemenea ca in alcatuirea clasamentului nu am tinut cont de pretul de vanzare al vinurilor ce au facut obiectul acestei degustari.
Nu in ultimul rand, trebuie sa multumesc gazdelor noastre de la Restaurantul Ginger (site-ul e in lucru), care ne-au gazduit cu amabilitate. Ba mai mult, va recomand daca aveti drum prin zona Podului Grant sa faceti o vizita. Mancarea e pe toate gusturile, iar in ceea ce priveste vinurile, inarmati-va cu rabdare, pentru ca va va trebui muuult timp pana sa va hotarati ce vin sa comandati din lunga lista pe care restaurantul v-o pune la dispozitie.
Nota: Publicat deasemenea si aici.
am găsit în cele din urmă vinul recomandat de tine – Prince Mircea. Încă nu l-am degustat. Dar o vom face cât mai curând posibil şi am să îţi spun părerea mea. Mersi. week-end plăcut!
Daca iti place Prince Mircea, o sa adori Prince Matei 🙂
Faina ideea ! Cred ca ar trebui sa mai adaugi cateva detalii despre degustare, cu ce te-a (sau v-a)”impresionat” (deziluzionat)fiecare vin in parte, etc etc 🙂
Florin,
Ai dreptate. O sa incerc sa remediez acest lucru la degusatrile viitoare.
Acum daca tot ai adus vorba da-mi voie sa revin aici cu cateva detalii.
In primul rand sunt tentat sa zic ca cele 6 vinuri din punctul meu de vedere s-au impartit in 2 mari categorii: cele clasate pe primele doua locuri si restul. Cu alte cuvinte cel mai greu a fost sa stabilesc o ordine in cele doua subgrupuri.
Daca ar fi sa spun doua cuvinte despre fiecare vin as zice:
Domeniul Coroanei: un vin inca tanar, sprinten, dar parca te astepti de la ceva mai mult cand e vorba de Cabernet Sauvignon.
La Cetate: mi s-a parut cel mai complex si cel mai complet vin din lista.
Divin: a fost putin ajutat de o aerare prealabila. Vinul avea un precipitat, ceea ce insa, nu e un defect la vinurile rosii.
Stirbey: culoare foarte frumoasa, am depistat o usoara tenta amara pe care eu am asociat-o cu o aroma pamantoasa. Dupa cum vezi asta nu i-a afectat deloc pozitia in clasament. A fost vinul care a avut probabil cel mai lung si placut final.
Recas: asa cum am spus si la momentul degustarii mi-a dat senzatia unui vin baubil, de cursa lunga. Voci mai pregatite ca mine au spus ca ar da semne ca nu ar fi foarte tipic soiului Cabernet ci mai degraba unui Pinot.
Arezan: Daca la Stirbey spuneam ca a avut cel mai bun final, ei bine acesta a avut un nas care promitea foarte multe. Cu toate astea persistenata aromelor au fost, dupa parerea mea, incredibil de scurta. Un vin care se termina scurt, inainte sa-l descoperi.
Oricum, asa cum am zis si mai sus, topul este unul facut pe baza gusturilor mele, care poate nu sunt din cele mai elevate.
Numai bine!
Florin,
Am uitat sa mentionez: unul din motivele pentru care nu am insistat pe detaliile din notitele mele a fost faptul ca suntem un grup ce incercam acum sa deslusim impreuna tainele vinului si sa ne reglam gusturile si senzatiile. Pana cum fiecare din noi o facea mai degraba intr-o mainera individuala. Chiar si intre noi au existat diferente intre pareri, dar pana la urma asta e frumusetea vinului, nu?
Alin,
super remarca ta vis-avis de Stirbey cu aroma pamantoasa, da este vorba chiar despre sol. In zona solul este foarte acid, aciditate care trebuie compenasata cu calcar care calcar da o mineralitate care mineralitate este specifica vinurilor Stirbey care vinuri pot fi recunoscute imediat tocmai acestei note minerale excelente, tipica. (scuza-mi ambalarea) 🙂
Oliver Bauer (vinificatorul Stirbey) e reusit sa fac vinuri unice asa cum veronica Gheorghiu si Liviu gricorica au reusit cu vinurile de la Oprisor. Aceasta amprenta locala (terroir) este un semn ca si la noi se fac vinuri originale si nu copii de bordeaux sau altele
hehe 🙂
Ce ma bucur!
Am vazut ca ai facut o vizita acolo recent.
Promit ca data viitoare trimit un Cabernet S. din gama River Route importat de la vecini (daca tot e pe cale de disparitie la noi) ;).
Ma bucur ca exista un astfel de grup ca al vostru si astept impresii de la alte degustari.
Florin,
Nu cred ca se pune problema sa fie pe cale de disparitie. Cred ca e mai degraba vina mea ca am lasat achizitonarea lui pe ultima suta de metri si in locurile unde am fost nu l-am mai gasit.