Nu scriu despre toate vinurile pe care am ocazia sa le gust si ca sustinator declarat al vinului (nu stiu daca exista notiunea asta, dar am vaga impresie ca desi traim intr-o tara viticola romanii beau incredibil de multa bere; am inventat intr-o oarecare masura berea la pet, sau mai degraba am dezvoltat-o pana in faza in care marile brand-uri se bat in pet-uri din ce in ce mai mari) ma intreb daca e bine sa scriu si despre vinurile mai putin bune sau care m-au impresionat mai putin. Ei bine cred ca da! Pentru ca e foarte gresit sa ascuzi defectele crezand ca asta duce in vreun fel la progress. Mai ales cand n-am nici un interes in toata treaba asta de ce sa nu-mi permit sa arat cu degetul, nu?Ei bine primul lucru care ma opreste de multe ori sa fac acest lucru este acela ca nu am pregatirea necesara sa o fac. In al doilea rand cred cu tarie ca peste tot, deci inclusiv si la vinuri, totul depinde de gustul fiecaruia. Asfel un vin care poate sa nu-mi placa mie poate fi foarte apreciat de altcineva cu preferinte diferite. Ca sa nu mai spun de faptul ca vinul prin esenta lui e ceva pretentios de fel, fiecare grad Celsius, forma paharului, mancarea sau chiar guma de mestecat pe care aproape ca uitasei ca tocmai ai aruncat-o pot schimba foarte mult perceptia despre un vin.
Poate inca de cand ati inceput sa cititi randurile astea v-ati asteptat ca vinul despre care vreu sa vorbesc nu e unul de top. Ei bine nu e. Si poate e putin nedrept sa il blamez tinand cont ca am baut vinuri mult mai proaste, dar mai ales pentru ca vinul nu are un defect evident (cum imi amintesc acum ca am mentionat la un vin pe acest blog) ci doar nu are acel ceva care sa iti sara in cerul gurii si sa vrei sa il plescai ca atunci cand bei in vin bun pe care il mananci mai mult decat il bei.
Nota: Publicat deasemenea si aici.