Chianti la puterea a doua

Sa fi fost amintirea ultimelor experiente Chianti, sau doar faptul ca citisem de curand topic-ul lui Cezar despre Piccini, nu stiu. Cert e ca atunci cand am vazut sticla de Chianti Reserva 2004 D.O.C.G – Piccini a fost ca atunci cand te reintalnesti cu un vechi prieten. Si cum prietenii nu te dezamagesc asa usor, nici parfumul suav de fructe coapte si totusi robust al acestui Chianti de un rosu rubiniu, bine calibrat nu a facut exceptie.
Stiu, nu e foarte indicat sa scriu despre doua vinuri asemanatoare (cel putin ca soi) in acelasi timp. Risti sa faci comparatii pe care eu unul nu le doresc. E la fel de gresit sa iti termini gloantele prea repede (a propos de calibru) ci e mai bine sa pastrezi macar cateva pentru mai tarziu. Cu toate astea faptul ca am adus vorba de Chianti m-a facut sa nu ma pot abtine sa mentionez un alt vin din acest soi a carui corpolenta si rotunjime il fac un bun insotitor la o masa copioasa chiar si daca ai la ea invitati ceva mai pretentiosi in materie de vin, pe care am avut ocazia sa il beau nu cu foarte multa vreme in urma.

Desigur, am citit si eu faptul ca Banfi, care este producatorul acestui Chianti 2006 – D.O.C.G, a fost implicat in oarece scanadaluri in special in ceea ce priveste continutul celebrului Brunello, dar deocamdata raman la parerea ca atunci cand ai o sticla de Banfi in mana ai sigur o sticla de vin si o mica bucata de Italie cu tine.

P.S.: Si pentru ca nu peste foarte multa vreme ma voi intalni cu cativa buni prieteni cu care am avut ocazia sa lucrez si pentru ca am promis ca o sa vin cu un vin bun (ca tot ma dau/iau eu/ei cunoscator :)) ) pot sa zic ca ma gandesc serios ca acesta sa fie un Chianti. Om vedea ce-o iesi.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published.