Trebuie spus de la bun inceput ca acest Pinot nu seamana deloc cu ceea ce am fost noi (ok, hai sa zic mai bine doar eu) obisnuiti sa gasim intr-o sticla de Pinot Noir romanesc. Mai mult, nu seamana nici macar cu vinul produs sub acelasi nume de acum cativa ani, binenteles, atat cat mi-l mai amintesc eu acum.
Daca ar fi fost sa il gust fara sa stiu ce e, as fi fost probabil tentat sa zic ca e un vin din Burgundia, caci de acolo pare vinul nostru sa isi imprumute caracterul. Asa cum ziceau George si Ciprian inaintea mea, vinul are un pronuntat caracter rustic. Inca din nas te izbesc note usor animalice, pielarie, ba parca si ceva mezeluri uscate, sau sa-mi fi fost mie putin foame cand l-am gustat?
Aromele descrise continua si odata ce gusti vinul, dar sunt intrerupte la intervale ritmice de irizatii de cireasa coapta, cafea si trufe, dar si o nota usor minerala.
Ca s-o spun pe sleau, vinul este putin cam dificil asa ca vi-l recomand daca sunteti dispusi sa incercati chestii putin mai altfel. Baut intr-o companie preponderent feminina, nu s-a bucurat de foarte mare succes. Mie unul insa, vinul mi-a placut si l-am socotit unul interesant. (79 puncte)
