Trebbiano Archives - Punctul pe vin

Cecchi: Pursange toscan

Dintre evenimentele ce au avut loc saptamana trecuta in capitala, unul mi-a retinut atentia in mod deosebit si m-a facut sa nu ezit la primirea invitatiei raspunzand imediat prezent. Este vorba despre prezentarea si lansarea pe piata noastra a catorva vinuri din portofoliul producatorului toscan Cecchi. Despre producator, m-ati mai auzit poate vorbind si cu alte ocazii, n-am sa va spun deocamdata mai multe, mi-am propus insa sa o fac intr-un material viitor. Am sa amintesc doar ca este o casa de vinuri infiintata in 1893, care detine in acest moment aproximativ 300 de hectare (adica o crama nici foarte mare, dar nici foarte mica) in Toscana si Umbria.

Evenimentul a fost organizat de importatorul roman Parmafood si s-a bucurat de prezenta Serenei Rettori, reprezentantul responsabil pe pietele din Europa de Est al producatorului italian si de cea a somelierului Sergiu Nedelea.

Nu pot rezista nici de aceasta data fara sa va impartasesc cateva pareri despre vinurile incercate.

Orvieto Classico DOC 2011: Este un cupaj de 4 varietati locale (Grechetto, Drupeggio, Procanico si Trebbiano, colorat in tonuri verzui si inzestrat cu un nas proaspat, dominat de tonuri citrice (in special lamaie); gura e cursiva si destul de echilibrata, combina note de verdeata proaspata cu izuri de para; are in postgust placut si lejer. (83 puncte)

Vernaccia di San Gimignano DOCG 2011: Este un vin produs 90% din Vernaccia si 10% din alte sortimente albe (cel mai probabil Sauvignon Blanc, destul de prezent cel putin in nas); are o culoare clara, galben-verzuie; nasul este simplu si direct, dominat de parfum de mar verde; in gura este simplu si nu impresioneaza; lasa un postgust proaspat, cu un usor iz de soc. (80 puncte)

Foriero Chianti DOCG 2010: Un toscan nu foarte intens colorat; nasul emana initial un usor iz de portocala rosie, evolueaza apoi in tonuri sangvinice si izuri de cirese si ierburi aromate; gura are in centrul atentiei arome de visina (sambure, pulpa, tot tacamul) si este sustinuta de taninuri tinere; final relativ scurt. (83-84 puncte)

Dentro Chianti Classico DOCG 2010: Fata de vinul mai sus pomenit, are un procent de Sangiovese o idee mai mare; culoarea e rubinie, stralucitoare; i-am apreciat nasul pentru tipicitatea lui buna; e prietenos si evolueaza in pahar in nuante de rom si cirese; gura e fara ifose, dare este foarte bine echilibrata; aduce pe final o nuanta discreta de scortisoara. (86 puncte)

Vino Nobile di Montepulciano DOCG 2009: Rubiniu, stralucitor; are un nas elegant si generos, ce impleteste nuantele de violete cu cele de capsuni; gura traseaza cu stil linii florale fine (zambila, violeta) si le inveseleste cu trimiteri catre maces si coacaze; aromele se alatura stejarului, bine integrat. (87-88 puncte)

Riserva di Famiglia Chianti Classico DOCG 2009: Poarta o haina visinie; nasul ascunde trimiteri catre licorice, mure si putina vanilie; gura este initial cuminte; se descatuseaza insa cu eleganta combinand intr-o structura buna, aromele de cirese bine coapte cu nuantele de violeta. (89 puncte)

Carmignano: una din multele povesti ale Italiei

Carmignano este un areal in apropierea orasului Florenta in care, ca in multe alte locatii din cizma, via se gaseste la ea acasa inca de pe vremea romanilor si care se remarca pentru faptul ca a fost delimitata ca zona viticola, prin restrictionarea folosirii denumirii de Carmegiano, inca din 1716.

O alta particularitate a acestei zone, de doar 100 de hectare cu aproximtie , este ca vinificatorii de aici obisnuiau sa foloseasca in retetele lor combinatia de Sangiovese si Cabernet Sauvignon cu mult inainte ca supertoscanele sa fie la moda. Pe langa aceste doua soiuri sus mentionate, in cupajele de aici mai putem intalni Cabernet Franc (cel mai adesea ca inlocuitor pentru Cabernet Sauvignon), Canaiolo Nero, Mammolo, Colorino, dar si doua soiuri albe (Malvasia si Trebbiano).

(credit foto wine-toscana)

Zona a stat o buna bucata de vreme in umbra zonei Chianti, fiind inclusa sub aceasta denumire in 1932, si si-a pierdut astfel mare parte din identitatea si renumele de care se pare ca se bucura pe vremea lui Cosimo III de Medici, cel care a initiat la 1716 delimitarea de care va povesteam mai sus. Incepand cu 1975, vinificatorii de aici (aproximativ 16 la momentul actual), odata cu redobandirea independentei de DOC, au facut eforturi tot mai mari pentru regasirea identitatii pierdute. Acest demers si-a atins cumva scopul cand, la mijlocul anilor 90, Carmignano a devenit cel mai mic DOCG (in paralel, vinurile DOC de aici folosesc denumirea de Barco Reale).

Ca o mica curiozitate a zonei, mai mentionez faptul ca, pe langa butoaiele de stejar, putem intalni aici si recipiente din lemn de castan. Cantitatile si procentele de vin ce intra in contact cu lemnul din aceste doua esente tinand, mai mult sau mai putin, de traditia fiecarei familii in parte.

Toate cele mai sus mentionate le-am aflat in urma invitatiei somelierului Marian Timofte, care a intermediat intalnirea unui grup de iubitori ai vinului cu o serie de vinuri puse la dispozitie de Consorzio del Vino di Carmignano.

Ambasadorii acestui mic areal au fost pentru Barco Reale:

Villa Artimino 2009 13,0 %
Fattoria Ambra 2009 13,5 %
Fattoria delle Ginestre 2008 12,5 %
Castelvecchio 2008 13,0 %
Il Sassolo 2008 13,5 %
Capezzana 2008 13,5 %
Lacorosso 2007 13,0 %
La Borriana 2007 13,0 %

La Borriana 2007 13,5 %
Pratesi 2007 13,5 %
Castelvecchio 2007 13,5 %
Villa Artimino 2007 13,5 %
Tenuta Le Farnete 2007 13,5 %
Fattoria Ambra 2007 14,0 %
Il Sassolo 2007 14,0 %
Il Sasso 2007 14,5 %
Fattoria delle Ginestre 2006 13,5 %
Villa di Capezzana 2006 14,0 %
Terre a mano 2006 14,5 %

pentru DOCG Carmignano.

Din lista mai sus mentionata, remarcatele mele ar fi Villa Artimino 2007, Il Sassolo 2007, Il Sasso 2007 si Capezzana 2008, iar ca ultim detaliu mai remarc cuvintele scrise pe unul din dopurile vinurilor degustate.

Seara alba (degustare de grup)

Saptamana asta a fost una bogata in ceea ce priveste exprientele legate de vin. O noua degustare de grup s-a consumat in locatia deja cunoscuta (Ginger) si am avut, in plus, bucuria sa raspund prezent invitatiei la crama a unui producator important de vin de la noi, depre care insa, va voi vorbi putin mai tarziu.

Sa incepem deci cu degustarea noastra de grup careia, dupa discutii aprinse, i-am gasit ca tema (destul de generalista dealtfel) vinuri albe europene. Principala motivatie a acestei tematici a fost faptul ca ne vom desparti de zilele calde mai devreme sau mai tarziu si vom aloca probabil, din acest motiv, ceva mai multa atentie soiurilor rosii in viitorul apropiat.

Vinurile serii au fost urmatoarele:

Inama Soave Classico 2007 (alc. 12.5%, Prod. Azienda Agricola Inama, Italia): Cupaj clasic de Garganega si Trebbiano di Soave; culoare aurie clara; nas intens, prosapat si colorat cu note de flori de camp si verdeata proaspat taiata; atac frumos si elegant dominat de note de flori de camp si tei inflorit; postgust curat si fin; usor lipsit de aciditate, dar fara a deranja prin asta.

Bianco del Beato 2007 (alc. 13%, Fattoria dei Barbi, Italia): Culoare galben pai; nas usor greoi in care am simtit o simbioza interesanta intre fan si coaja de paine; Gustul are unduiri mierose, peste care se asterne aroma de para coapta; final mediu, moale si placut.

Kharisma 2007 (alc. 13%, Prod. Capichera, I.G.T. Isola dei Nuraghi, Sardinia- Italia): Un vin ciudat, dar interesant ce are o culoare aurie intensa; nasul este usor afumat, laptos, usor grav; gustul poarta in el evidente influente lemnoase, alaturi de care mai poti simti senzatii untoase si note de miez de nuca si afumatura; final aromat.

Greco di Tufo Dei Feudi di San Gregorio 2007 (alc. 13%, Italia): Culoare aurie; Adierile de miere si salcam sunt primele care iti fura nasul, ele vor fi insa curand acoperite de o nuanta placuta de ananas; aciditate ridicata; gustul este predominant citric, in el simti asemanari ce te trimit cu gandul la Lime si lamaita; final scurt.

Leitz Weiugut 2006( alc. 13.5%, Rheingau, Germania): Un Riesling 100% de culoare galben pai; Nasul te invaluie cu radiatii de grepfruit, aloe si ceva urzica (?); gura domoala, rotunda sustinuta de o combinatie placuta de piersica ananas si musetel; final fin, mediu.

Levent Chardonnay 2009 (alc. 14.5%, Bulgaria): Culoare pala, usor verzuie; nas fin, predominant floral (lacramioare) care capata complicatii interesanta daca ai putina rabdare (note de biscuiti); gura este insa dezechilibrata, gust artificial de fondante.

Rubaiyat 2007 (alc. 14%, prod. Vinex Preslav, Bulgaria): Auriu; nas bogat, plin de tonuri prospete de ananas, musetel si flori de salcam; gura curata, cu fine texturi untoase peste care se asterne calma aroma discreta de piersica coapta; vinul castiga in complexitate pe final, cand latura florala devine ceva mai evidenta (iasomie).