Category Archives: Malvasia

Raposeira Super Reserve Blanc de Blancs 2013

Astazi vorbim despre un alt spumant portughez care, desi se numeste Blanc de Blancs, nu este un vin obtinut din Chardonnay asa cum poate v-ati fi asteptat ci din Malvasia Fina.

Este auri si are o perlatie persistenta, cu bule mari, iar aromele sale trimit cu gandul la mar verde si drojdii, mentinandu-se cu succes de partea prietenoasa a registrilor din care isi construieste aromatica. La acelasi capitol, este ajutat si de un usor si discret rest de zahar. (83 puncte)

Raposeira Super Reserva Bruto 2010

Raposeira Super Reserva Bruto este un spumant portughez obtinut din Malvasia si Tinta Roriz, elegant si inzestrat cu perlatie fina.

Dupa nasul stilat, in care drojdiile scot timid antenele, descoperim un gust consistent si o densitate a aromelor interesanta. Dintre registrii folositi, ies la iveala notele de carcel de vita si cirese albe. Este un spumant reusit si interesant. (86 puncte)

Baroncini 1489 Messere Chianti 2011

Messere Chianti 2011 este un vin ce respecta reteta DOC-ului caruia ii apartine. Nasul se bazeaza pe parfumuri de cireasa visina si ceva rozmarin.

In gura isi dezvaluie tineretea, mai ales datorita taninurilor destul de zvelte. Nuantele intalnite aici au infatisare vegetala, dar se topesc in note de caramel daca vinul apuca sa se incalzeasca putin. (80 puncte)

Carmignano: una din multele povesti ale Italiei

Carmignano este un areal in apropierea orasului Florenta in care, ca in multe alte locatii din cizma, via se gaseste la ea acasa inca de pe vremea romanilor si care se remarca pentru faptul ca a fost delimitata ca zona viticola, prin restrictionarea folosirii denumirii de Carmegiano, inca din 1716.

O alta particularitate a acestei zone, de doar 100 de hectare cu aproximtie , este ca vinificatorii de aici obisnuiau sa foloseasca in retetele lor combinatia de Sangiovese si Cabernet Sauvignon cu mult inainte ca supertoscanele sa fie la moda. Pe langa aceste doua soiuri sus mentionate, in cupajele de aici mai putem intalni Cabernet Franc (cel mai adesea ca inlocuitor pentru Cabernet Sauvignon), Canaiolo Nero, Mammolo, Colorino, dar si doua soiuri albe (Malvasia si Trebbiano).

(credit foto wine-toscana)


Zona a stat o buna bucata de vreme in umbra zonei Chianti, fiind inclusa sub aceasta denumire in 1932, si si-a pierdut astfel mare parte din identitatea si renumele de care se pare ca se bucura pe vremea lui Cosimo III de Medici, cel care a initiat la 1716 delimitarea de care va povesteam mai sus. Incepand cu 1975, vinificatorii de aici (aproximativ 16 la momentul actual), odata cu redobandirea independentei de DOC, au facut eforturi tot mai mari pentru regasirea identitatii pierdute. Acest demers si-a atins cumva scopul cand, la mijlocul anilor 90, Carmignano a devenit cel mai mic DOCG (in paralel, vinurile DOC de aici folosesc denumirea de Barco Reale).

Ca o mica curiozitate a zonei, mai mentionez faptul ca, pe langa butoaiele de stejar, putem intalni aici si recipiente din lemn de castan. Cantitatile si procentele de vin ce intra in contact cu lemnul din aceste doua esente tinand, mai mult sau mai putin, de traditia fiecarei familii in parte.

Toate cele mai sus mentionate le-am aflat in urma invitatiei somelierului Marian Timofte, care a intermediat intalnirea unui grup de iubitori ai vinului cu o serie de vinuri puse la dispozitie de Consorzio del Vino di Carmignano.

Ambasadorii acestui mic areal au fost pentru Barco Reale:

Villa Artimino 2009 13,0 %
Fattoria Ambra 2009 13,5 %
Fattoria delle Ginestre 2008 12,5 %
Castelvecchio 2008 13,0 %
Il Sassolo 2008 13,5 %
Capezzana 2008 13,5 %
Lacorosso 2007 13,0 %
La Borriana 2007 13,0 %

si

La Borriana 2007 13,5 %
Pratesi 2007 13,5 %
Castelvecchio 2007 13,5 %
Villa Artimino 2007 13,5 %
Tenuta Le Farnete 2007 13,5 %
Fattoria Ambra 2007 14,0 %
Il Sassolo 2007 14,0 %
Il Sasso 2007 14,5 %
Fattoria delle Ginestre 2006 13,5 %
Villa di Capezzana 2006 14,0 %
Terre a mano 2006 14,5 %

pentru DOCG Carmignano.

Din lista mai sus mentionata, remarcatele mele ar fi Villa Artimino 2007, Il Sassolo 2007, Il Sasso 2007 si Capezzana 2008, iar ca ultim detaliu mai remarc cuvintele scrise pe unul din dopurile vinurilor degustate.

Seara slovena cu vinuri Santomas

Despre vinurile Santomas am apucat sa va spun cateva cuvinte in cel putin trei randuri aici pe blog. Ieri insa, la invitatia doamnei Eugenia Dumitru, din partea importatorilor Santomas in Romania, am avut ocazia ca, alaturi de alti cativa bloggeri si de alti invitati de seama, sa descopar si alte minunatii ale producatorului sloven si, poate la fel de important, sa aflam cate ceva despre povestea Santomas direct de la domnul Ludvik Glavina, proprietarul cramei, ajunsa prin fiica dumnealui, Tamara Glavina, la a 5-a generatie de vinificatori.

Dincolo insa de cuvintele frumoase pe care domnul Glavina ni le-a spus, adevaratul motiv pentru care ne-am strans cu totii la Ginger ne astepta cuminte in sticle. Sase la numar au fost vinurile pe care le-am incercat si fiecare a fost insotit de un fel de mancare gandit, din cate am inteles de organizatori si pregatit de bucatarul celor de la Ginger.

Toate vinurile au avut o poveste de spus, n-am sa intru insa in detalii prea multe. Mie unul toate mi-au placut. Binentels, unele mai mult decat altele.

Mi-a placut Malvazija 2008, destul de atipica pentru cum imi aminteam eu vinurile din acest soi. Mi-a placut Cabernet Sauvignon-ul 2008, la fel de sangvinic cum il stiam de la ultimele intalniri.
Mezzo Forte 2006 ne-a intampinat cu un nas superb, complex si foarte bine lucrat. Din pacate, corpolenta nu a tinut pasul cu debutul exuberant.

Ei bine, de aici, gazdele noastre au schimbat foaia si au scos artileria grea.M-am reintalnit cu Refosk-ul Antonius 2004, care asemeni unui lord englez, si-a etalat aromele sofisticate, smochine, tutun si cate si mai cate, ai putea sa stai o zi sa le povestesti.

Dupa un asemenea vin, as fi fost tentat sa pun intrebarea ce mai poate urma. Ei bine, surpriza serii pentru mine, pentru ca pe Refosk il stiam deja, a fost Cabernet Sauvignon Antonius 2005, extrem de fructos, dar si floral (n-am putut sa-mi scot din cap liliacul care mi s-a parut ca m-a urmarit la fiecare gura din acest vin). Un vin, poate la fel de bine lucrat ca celalalt Antonius, dar din cu totul alt registru, ceva mai accesibil as zice. Daca ma intrebati pe mine, eu il prefer pe 2004 celui din 2005, dar cel din 2005 are insa o calitate in plus fata de acesta: se mai gaseste inca. 🙂

Cortina a fost trasa de un Grande Cuvee Certeze 2005, un vin elegant si cizelat, care a avut insa nenorocul sa urmeze celor doua Antonius.

In concluzie, a fost o seara foarte agreabila in care am descoperit si alte vinuri ale producatorului sloven, pe langa cele pe care deja le stiam, si in care am invatat ca e bine sa nu crezi niciodata ca stii totul despre un producator daca ai incercat un vin foarte bun al lui, chiar si daca acesta se cheama Antonius Rofosk 2004.