Category Archives: img

Acasa la Enira

Nu s-a uscat bine cerneala din postarea in care va povesteam despre sora mai mica a Enirei ca iata a venit momentul sa pornim la drum spre meleagurile ceva mai indepartate ale vaii Bessa, pentru a vizita locurile unde s-au nascut rudele mai mari bulgaresti.

Treziti si de data asta de dimineata, ca de pasiunea necesita eforturi, am facut ochii mari abia la Giurgiu cand ne-am oprit sa bem o cafea, iar apoi ne-am continuat excursia pe soselele vecinilor de la sud de Dunare, printre peisaje care nu difera prea mult de cele de la noi din tara.

Nerabdarea noastra crestea cu fiecare ora si fiecare minut petrecut pe sosea, iar cand printre dealurile cu aspect de stepa am identificat in zare un perimetru bine delimitat de un verde intens am schitat cu totii zambete de incantare.

Peisajul din jur si via compacta creeaza o imagine extraordinara, asemeni unei oaze de verdeata (desi de o cu totul alta dimensiune) intr-un plin desert.

Privind spre aceste imprejurimi nu poti sa nu te gandesti macar o clipa la cat curaj si pricepere iti trebui sa pornesti un astfel de proiect intr-un loc atat de pustiu. Meritul pentru asta, dar si pentru rezultatele, pe care e inutil sa va mai zic ca le-am incercat cu placere, este datorat, asa cum probabil o parte din voi o stiti, lui Marc Dworkin.

Dar poate ca cele cateva cuvinte ale mele nu v-au convins de asta, asa ca am sa las imaginile sa vorbeasca.

Toamna se numara bloggerii de vin (la Recas)

Anul asta s-a dovedit unul nu tocmai usor pentru viticultorii romani dar, cel putin pentru bloggerii de vin, toamna asta a fost una roditoare.

Dupa episodul trecut despre care va povesteam ca mi-a produs bucuria intalnirii cu oameni pe care ii cunoscusem doar online, a venit invitatia celor de la Recas, prilej cu care nu numai ca am vizitat locurile de aici si m-am revazut cu proaspetele cunostinte, dar am intrat in contact si cu entuziastii din grupul Vestik al iubitorulor de vin despre care citisem pe blogul

Pivnicerului.

Treziti cu noaptea-n cap, ne-am luat zborul spre Timisoara, unde am fost asteptati de gazda noastra, Philip Cox si am pornit intr-un maraton de imagini, povesti si binenteles, gusturi.

Am gasit Crama Recas in bataia soarelui diminetii mai frumoasa decat mi-o inchipuiam, am vizitat cateva din viile de aici, am baut buna parte din vinurile producatorului banatean, dar si cateva din vinurile importate de cei de aici. Lista degustarii a fost impresionanta, am avut parte de trei reprize, prima dedicata vinurilor entry-level, a doua numelor grele produse aici, iar ultima, vinurilor de import care au incheiat cat se poate de bine mica noastra excursie de pe malurile Begai si doar teama de a nu va plictisi ma face sa nu va povestesc prea multe despre vinurile din ea. Am sa mentionez totusi ca printre vinurile incercate s-au numarat Solo Quinta, o verticala Cuvee Uberland (2006 – 2009, cu un 2007 cel mai pe gustul meu), dar si cateva australiene interesante si doua Amarone marca Masi pentru care gasesti cu greu cuvintele cele mai potrivite. De fapt, singurul minus al acestei vizite a fost faptul ca multe din vinurile din lunga lista de 33 meritau sa fie luate mai in detaliu si mai cu incetisorul. Pentru ca va spuneam ca mi-au placut locurile de aici povestea va lua acum o infatisare ceva mai vizuala …

Crama
Struguri din diverse soiuri
O parte din vizitatori
Negru de Dragasani in cautarea unei noi case
Vita noua
Hartley Smithers vorbindu-ne despre viitoarele vinuri
De vorba cu Philip Cox
In crama
Verticala Cuvee Uberland
… raritati

Asa e-n … tenisi

S si D isi dau coate bucurosi.

-O sa iesim la aer. Spune S voios.
-Da, la lumina. Confirma D.
-Dar ce se intampla? Nu e nici atat de lumina pe cat ma asteptam … si? De ce ne grabeste asa?
-Cred ca e de la nori. Sopteste ingrijorat S.

Nu mai scot nici un cuvant. Se multumesc sa alerge unul langa celalalt.

Prima picatura rece il stropeste pe S. Urmeaza alta si inca una rapid. S si D isi continua alergarea aruncand din cand in cand o privire unul spre celalalt parca pentru a se incuraja reciproc.
Drumul insa devine tot mai greu. Sunt manati prin ploia rece si grea, tot mai grea.

Picaturile se amesteca acum cu praf si bucati de crengi. D este primul care ia apa la bord. Calca de cateva ori sacadat, dar continua alergare inghitind in sec.

Nu dureaza mult si S intra si el la apa. Deja incep sa dea semne de panica. Fiecare pas acum inseamna tot atatea inghitituri de apa. La fiecare iesire la suprafata amandoi scuipa si trag aer in piept.

Urmeaza prima oprire. De jur inprejur ploaia curge in continuu. Cad crengi. Copacii se inclina amenintator peste fragilul adapost. Privesc unul spre altul si inteleg ca vor trebui sa se aventureze iar in vijelia de afara.

Fulgere succesive creeaza iluzia ca ar putea vedea pe unde merg. In realitate insa, sunt momente cand S si D inainteaza instinctiv, fara a avea habar ca se grabesc in directia buna.

Apar si primele obstacole, D isi face curaj si sare primul. Il urmaza si S la scurt timp. Crengi cazute le ies in drum insa S si D si continua goana privind fugitiv doar unul spre celalalt de teama de a nu pierde timp pretios.

Gura de metrou este aproape, din ce in ce mai aproape, dar drumul e din ce in ce mai greu. N-o sa reuseasca. Se vad insa geamurile luminate ale unei cladiri de birouri. Asta ar putea fi o salvare. Macar de-ar reusi sa ajunga cu bine pana acolo. Cu ultimele forte S si D grabesc pasii sarind fara sa clipeasca peste cregile ce devin tot mai multe in drumul lor.

Usa batanta a cladirii se intrezareste tot mai aproape. D intra primul in aglomeratia de oameni ce s-a refugiat din aceleasi motive aici. Insa S si D sunt manati inapoi spre usa. Teama lor este spulberata rapid. Stapanul se intoarce doar pentru a tine usa deschisa unui caine speriat si el de furtuna, spre disperarea gardianului cladirii. Acesta este insa si el induplecat de privirea umila a catelului, dealtfel ca toata multimea adunata acolo care ingana un oooo la aparitia patrupedului care se retrage acum zgribulit intr-un colt.

S si D privesc cu un usor zambet unul spre celalat.
-Ce seara! Pare sa zica din priviri D. Stapanul se apleaca si ii strange siretul lui S.

Dimineata Stangul si Dreptul puteau fi gasiti, inca uzi, dormind intr-un lighean. De, asa e-n tenisi.