Category Archives: img

Instantaneu cu vin (III)

Iesi din sala de examen si inchise usa  incercand sa nu faca prea mult zgomot. Pasii lui scoateau un ecou surd pe culoarul inalt si inca cufundat in liniste. Cobora scarile in spirala, trecu de bustul unui matematician al carui nume va avea curiozitatea abia mai tarziu sa il citeasca si se indrepta spre iesire.

In urma lui se mai auzi o usa deschisa si un ecou geaman de pasi.

Culoarul dinspre iesire era ceva mai intunecat astfel ca, primul lucru pe care il facu cand impinse usa grea, fu sa inchida o clipa ochii pentru a se feri de soarele de afara. In fata intrarii, zeci de chipuri necunoscute il privesc. Din cand in cand, cate o voce il intreaba despre cum au fost subiectele. El raspunde destul de stanjenit ca au fost usoare, nu atat pentru a nu provoca vreo grija, cat mai mult pentru a nu incuraja o discutie mai lunga. Se opreste o clipa si mai priveste o data spre multime pentru a identifica un chip cunoscut. Tatal lui, usor mai retras decat restul curiosilor il vede, arunca tigara tocmai aprinsa si ridica mana in semn de salut. Il vede si el. Ii trece rapid prin minte un moment asemanator cand, cu ocazia admiterii la liceu, tatal lui ii spuse ca, inainte sa intre in cladirea unde avea sa se tina examenul, sa se opreasca o clipa si sa se uite in curte inspre el, iar el avea sa-i faca atunci un gest asemanator cu mana ridicata in semn de salut.

Momentul trecu repede si gandurile ii revenira la subiectele de examen astfel ca, atunci cand ajunse in dreptul tatalui sau nu schita nici un gest anume si se multumi sa ii intinda mana de parca acum s-ar fi vazut prima data.

Urmeaza cateva momente de tacere, dupa care isi pornesc pasii departe de zarva ce pusese stapanire pe intreaga intersectie Academiei cu Edgar Quinet. Nu mergeau intr-o directie anume si niciunul nu indaznea sa spuna ceva.

El se opri brusc si spuse:

Mergem la gara, nu?

Pai nu stiu. Poate tie ti-au dat domnii profesori ceva de mancare, dar mie unul mi-e putin foame. Hai sa mancam mai intai ceva, sa te linisteti si tu putin… Da-mi sa-ti tin eu alea ca vad ca nu le gasesti locul.

El ii intinse o mana de foi si un stilou chinezesc negru.

Hai, intram aici ce zici?

Da, raspunse el, insa deloc convingator.

Localul era destul de plin de fum de tigara, in ciuda faptului ca era aproape gol.

Ei? Ai de gand sa stai mut tot drumul pana la Focsani? Ce ai facut?

Am facut. De fapt, cred ca am facut tot.

Discutia fu intrerupta de chelner care prelua comanda si continua cateva minute mai tarziu in acelasi ton.

Cum ziceam, am facut. A fost chiar mai usor decat ma asteptam. El zambi de parca se abtinuse pana acum sa nu rada.

Bravo. Atunci ce-i cu tristetea de mai devreme? Daca nu faceai trebuia sa-mi gasesti o scuza buna pentru faptul ca ai iesit din examen printre ultimii.

Eee, nu mi-a placut cum am scris si am refacut cateva din subiecte. De asta mi-a luat atata. Zambi iar, la fel de amuzat.

Chelnerul veni cu doua farfurii in mana.

Adu-ne te rog si o sticla de vin. Fiul meu e de azi student la matematica.

Adio, Domnule Conte

Sambata 29 Ianuarie 2011,  s-a stins din viata cel ce a pus bazele primei societati private din sectorul vinicol romanesc.

Contele Guy TYREL de POIX, Presedintele si fondatorul grupului SERVE si creatorul marcilor Vinul Cavalerului si Terra Romana, a renuntat la studiile in stomatologie facute pentru a se dedica trup si suflet viei si vinului. Aventura lui pe meleagurile noastre a inceput in 1993, iar de rezultatele acestei aventuri ne-am bucurat cu totii.

In urma cu mai putin de un an, am avut placerea sa aud din gura Domnului Conte despre aceasta aventura. Am stat atunci de vorba alaturi de cateva pahare de vin produse de compania infiintata de dansul.

Am baut atunci, imi amintesc si acum, un Cuvee Charlotte pe care acum mi-e si mai greu sa il uit. In seara asta inchin un alt pahar de Cuvee Charlotte in cinstea Cavalerului care s-a stins dintre noi. N-am sa vorbesc despre vin, pentru ca acum el are arome triste cu parfum de adio: Adio,  Domnule Conte!

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Instantaneu cu vin (II)

Masina isi incetineste mersul. Urmeaza o alta portiune care inca nu-si ascunde ranile suferite in urma inundatiilor de acum cativa ani.

Drumul, pana acum destul de liber, pare aici ceva mai aglomerat pentru ca toate masinile fac acelasi lucru. Zona pietruita se termina si cauciucurile musca din asfaltul gri lasand in urma un usor nor de praf.

El conduce. Din cand in cand mai schimba cateva vorbe. Ea da muzica putin mai tare. La radio e o melodie care ei ii place.

Nu trece mult si fac stanga pe podul de lemn ce desparte destinatia lor de lumea civilizata. Masina lasa in urma nori de praf. Urmeaza cateva urcusuri si au ajuns deja in fata portii bunicilor.

Coboara din masina prafuita. E cald si liniste. La cateva case mai incolo se aude incet un radio lasat pe o frecventa demodata.

Ea se apleaca peste gardul portii si deschide zavorul cu o lejera familiaritate. Pana la casa mai au cateva zeci de metrii de parcurs. Drumul e usor in panta, dar ei il urca in ritm alert. Ea e prima. El, cu o sacosa in mana, o urmeaza la cativa pasi distanta.

Curtea pare pustie si amortita de caldura verii. Linistea este intrerupta de latratul subtire a unui caine legat cu un lant parca prea greu pentru talia lui. Nu inceteaza pana ce tanarul scoate din punga un colt de paine proaspata si o arunca spre cotetul acestuia.

Bunica, deja alarmata de zgomot, isi face aparitia. Are un zambet larg, semn ca e bucuroasa de oaspeti.

Sarut-mana mamaie! Spune tanara cu o voce copilaroasa.

Bunica ii raspunde si o saruta pe obraji. Tanara nu se multumeste cu atat si o intreaba despre treburile casei si despre sanatate.
Ea ii raspunde pe un ton bland despre recolta de anul asta si despre medicamente cu denumiri ciudate. Tanarul, care intre timp s-a facut bun prieten cu cainele isi scutura pantalonii de praful lasat de labele acestuia si se alatura discutiei.

Batrana, pe un ton voit indignat striga pe cineva pe nume. Apare si bunicul in usa casei care, acum deschisa, lasa sa vina spre ei sunetul unei emisiuni bisericesti. Episodul cu sarutatul obrajilor se repeta de data asta avandu-l pe batran in prim plan.

Pai ce stai femeie? Adu ceva de mancare copiilor ca poate le e foame. Trebuie sa-ti spun eu ca sa le pui ceva pe masa? Striga batranul cu un ton autoritar, dar calm totodata.

Ea isi sterge mainile de sortul de culoare lamaii si ii raspunde acestuia pe un ton asemanator, doar ca sa nu ramana datoare pentru ca e in drum deja spre camara.

Langa prispa este o masa si patru scaune parca anume asezate acolo. Batrana se intoarce si aseaza pe ea ceva de-ale gurii.

Pai vin nu aduci copiilor? Striga iar batranul. Ea nu mai zice nimic si se duce in bucatarie de unde iese cu un bidon de plastic gol. Se indreapta din nou spre camara.

Musafirii si batranul se aseaza de jur imprejurul mesei. Vine si batrana cu bidonul plin ochi cu un vin de un rosu aprins. Toarna lichidul in pahare si incep sa manance. Vinul e usor acrisor si inteapa la limba, dar e rece si ce-ti poti dori mai mult de atat pe o vreme ca asta?

Intre o gura de cas proaspat si alte cele mai schimba vreo doua vorbe despre viata de la Bucuresti si despre chestii politice. Tanarul raspunde concis fara a intra in prea multe detalii.

Din vorba in vorba batranul incepe sa povesteasca despre razboi si despre mersul pe jos din muntii Tatra pana acasa. Tinerii il asculta cu atentie. Desi au mai auzit toate aceste povesti, toate li se par incredibil de rupte de realitatea cu care sunt ei obisnuiti.

Batranul se opreste, mai toarna un rand de vin in paharele musafirilor si continua povestea.

Pe vremea aia general era unu’ Avramescu. […]

Instantaneu cu vin (I)

Bistroul cu mese asezate in stil vagon sta cufundat intr-o letargie precara. Dinspre bar se aude un zgomot de cesti de cafea. In rest e liniste.

El, la o masa undeva pe colt are ceva emotii. Isi freaca palmele incercand sa se convinga parca ca totul e ok. La doua mese mai incolo un domn ceva mai in varsta, imbracat intr-un costum crem, citeste un ziar tinut intr-o mana. Cu cealata ridica din cand in cand ceasca de cafea pentru a mai lua o gura.

La geam, doar o masa e ocupata. La ea stau doi tineri, un el si o ea, ce studiaza meniul.

Inca e lumina afara, iar bulevardul din fata e aglomerat de masini.

Usa se deschide si loveste in clopotelul de deasupra ei, care scoate un zgomot scurt.

Zgomotul se opreste, el simte ca la fel face si inima lui. Ea il cauta din priviri si il recunoaste desi nu s-au vazut niciodata. Ii trimite un zambet ce pare sincer si se indrepta spre el. El da sa se ridice respectuos, dar n-apuca sa o faca pana la capat pentru ca ea e acum deja asezata pe bancheta din fata lui.

Urmeaza un schimb de replici scurt si aproape monosilabic. Amandoi zambesc usor stanjeniti. Schimba alte zambete intrerupte de dialoguri scurte despre vreme si trafic.

Chelnerul se opreste in dreptul lor si ii intreaba daca sa le aduca ceva.  Ei isi dau seama ca n-au apucat inca sa se uite prin meniu, dar se hotarasc sa comande mai intai ceva de baut.

Ce vrei sa bei o intreaba el.

Un pahar de vin, raspunde ea cu o naturalete usor mimata.

Aduceti-mi o sticla de vin rosu, ii spune el chelnerului si se opreste putin pentru a se hotara asupa unei sticle anume din meniu.

Un Pinot Noir,  spun cei doi clienti aproape simultan. Zambesc. Chelnerul o face si el complice si pleaca pentru a aduce sticla. Ei continua sa rada si isi coboara ochii apoi in meniu. […]

Zilele Vinul.Ro in centrul vechi

Daca aveti nevoie de un motiv in plus sa mergeti prin centrul vechi al Bucurestiului zilele astea, am sa vi-l dau eu.

Ok,  recunosc ca baietii (si fetele) de la Vinul.Ro sunt capul rautatilor si de aceasta data, dar nu puteti sa nu apreciati ca eu va dau de vestea, da?

Vor fi acolo Alcovin Macin, Casa Panciu, Cramele Halewood, Crama Oprisor, Domeniile Coroanei Segarcea, Domeniile Dealu Mare-Urlati, Domeniile Samburesti, Heinrig Distribution, Corcova Roy & Damboviceanu, SERVE, Senator Prodimpex (Cramele Odobesti), Vinarte, VinChile si WineRo.

Daca vreti sa stiti exact cand are loc toata treaba, atunci am sa va spun ca, sâmbatã 29 ianuarie si duminicã 30 ianuarie 2011, între orele 11.30 – 19.00 e cel mai bine sa ajungeti pe acolo. Oricum, pentru mai multe detalii puteti verifica direct la sursa.