Category Archives: Dornfelder

Weingut Anselmann – Dornfelder Spatlese Trocken 2011

Daca nu ati avut prea multe tangente cu vinurile de neam german, e foarte posibil sa nu fi avut ocazia sa incercati prea des vinuri obtinute din Dornfelder. Ca fapt divers, am sa amintesc ca soiul este cultivat pe suprafete restranse si in tara noastra, in special de cei de la Crama Oprisor.
Dupa o scurta aventura berlineza, eu m-am ales cu cateva vinuri, printre care si acest Dornfelder 2011 produs de Weingut Anselmann.
Daca nu esti genul amator de vinuri ultra baricate, discutia s-ar putea opri aici. Ar fi pacat insa, pentru ca vinul nu este deloc unul rau.
Este un rosu sec catifelat si generos din punct de vedere aromatic. Descoperim in evolutia sa data de aerare, mai intai nuante de caramel, mure, prune si paine prajita, pentru ca odata cu castigarea catorva grade celsius, latura fructata sa se mai estompeze si sa faca loc izurilor de ciocolata neagra si ierburi aromate. Notele date de baric sunt evidente, dupa cum v-am prevenit. Taninurile se dovedesc a fi moi si catifelate. (86 – 87 puncte)

Prima degustare verticala de Smerenie din istorie

Probabil multi stiti deja povestea vinului Smerenie, botezat inainte de a se naste si creat anume sub bagheta Domnului Profesor Liviu Grigorica pentru a reflecta in pahar denumirea ce urma sa o poarte. Vinul, produs al Cramei Oprisor, este obtinut din soiurile Pinot Noir, Syrah si Dornfelder si nu stiu sa fi facut obiectul unei degustari pe verticala cu caracter public pana acum.

Vorbim asadar de o premiera in acest sens, dar daca ma insel lasati-mi un comentariu si remediem cumva situatia. Poate am reusit sa va fac deja curiosi. Dati-mi asadar voie sa va spun cu arata smerenia in viziunea mea:

Smerenie 2010: Nas fin, usor dulceag, contopeste nuante de visina si vanilie; gura trimite in mod subtil note de compot de cirese, coacaze si fragi; nu are o corpolenta ridicata, dar se poate lauda cu un final lung. (84 puncte)

Smerenie 2009: Rubiniu, stralucitor; are nasul dominat de aluzii de zahar ars si butterscotch; daca il agiti se imbogateste cu note de cirese si visine; e destul de echilibrat si se bucura de aportul unor arome de scortisoara si rodie; finalul este o idee mai vegetal si mai simplu. (82 puncte)

Smerenie 2008: Nasul abunda in fructe coapte, fie ca acestea se cheama prune sau cirease; este o idee mai complex ca celelalte si evolueaza imprumutand ceva din nuantele de coacaze, ceara si portocala rosie; e echilibrat si are eleganta data de contactul optim cu lemnul. (86 puncte)

Smerenie 2007: Nasul e intens si vine cu un plus de parfum de ciocolata, menta si cirese amare; in gust e mai degraba vegetal, dar nu uita sa aduca aminte de ceva arome de visina; finalul e o idee mai scurt decat la celelalte si este dominat de lemn. (84 puncte)

Clasamentul a aratat asa:

“Passarowitz 1718” – 2009 Crama Oprisor

Ca sa intelegi de unde vine complexitatea lui Passarowitz, trebuie sa incepem prin a spune ca este un cupaj de cinci soiuri diferite: Cabernet, Dornfelder, Pinot Noir, Shiraz si Merlot. Daca primele doua puncteaza la capitolul culoare, Shiraz-ul aduce cu el stropul caracteristic condimentat, Pinot-ul vine cu un plus de eleganta, iar Merlot-ul se imprieteneste cu cel ce incerca rezultatul imprimandu-i vinului un final lung si catifelat.

Ca sa fiu mai concis, varianta 2009 a acestui cupaj, in spatele caruia sta nimeni altul decat Domnul Profesor (si al meu) Liviu Grigorica, vine cu un nas elegant si intens deopotriva. Miresmele se succed rapid si parcurg in drumul lor episoade ce te duc cu gandul la eucalipt, capsuna, dar si la o nota usor argiloasa. Gustul e plin, vioi si impestritat cu accente fructoase. Finalul mediu spre lung devine putin condimentat. Tot aici simtim din plin aciditatea destul de ridicata. (85 puncte)

Smerenie 2010 – Crama Oprisor

Venind dupa el cu mostenirea data de precedentele editii, Smerenie 2010 pare mai degraba un cal de curse trimis la linia de start inainte de vreme. Intens colorat, probabil mai mult datorita Dornfelder-ului ce a intrat in cupajare alaturi de Pinot Noir si Syrah, vinul lanseaza promisiuni din pahar, de unde nasul puternic (desi putin verde) trimite cu gandul catre scotisoara, putina cacao si ceva zmeura (mai ales dupa ce se incalzeste putin).

Aromele pornesc lent, dar se implinesc in soapte de cacao, visina, cireasa si o schita subtire de vanilie pe final. Aciditatea priveste usor de sus spre media cu care am putea fi obisnuiti si completeaza structura care per-ansamblu e una diafana. (84 puncte)