Category: Chianti

Rubentino 2006 – D.O.C.G. Chianti – Le Chiantigiane

Obtinut prin cupajarea soiului Sangiovese cu Canaiolo Nero (doar 10%), vinul are un nas curajos, plin de irizatii de cireasa si violete (tocmai ce aminteam de aceasta caracteristica postarea trecuta, nu?), dar si cu un plus mineral, ce te trimite, ca si eticheta dealtfel, direct cu gandul la Italia.

Gustul este ceva mai domol decat la ce te-ai fi putut astepta dupa prima impresie olfactiva. Vinul nu impresioneaza prin corpolenta, dar pe langa aciditatea destul de ridicata, vinul este suficient de textural cat sa te pacaleasca putin si sa nu-i reprosezi prea multe in acest sens. Vinul pastreaza si in gura usoara mineralitate intr-un ambalaj de fructe rosii si flori salbatice.

Cu lupa pe Sangiovese – Degustare de grup

Cand ne-am hotarat ca urmatoarea intalnire sa o dedicam Italiei au aparut si problemele. De unde sa incepem? Sunt atatea lucruri de incercat! Sa facem o mica incursiune in diversitatea vinurilor italiene sau sa ne axam pe o zona sau un soi anume?

Pana la urma am optat pentru ultima varianta (desi putem considera la fel de corect ca a fost vorba si de o degustare de vinuri toscane), si cum poate va asteptati, alegerea a fost Sangiovese, cel mai raspandit soi din peninsula.

Degustarea a cuprins atat un Sangiovese pur-sange cat si vinuri celebre create din acest soi cum sunt Brunello si Rosso di Montalcino si, binenteles, Chianti.

Am sa va las acum in compania notitelor luate, cu rugamintea sa ignorati din imagine sticla de Enira Reserva care, a avut rolul doar de ne mai varia putin registrul pe final, ea neavand nici o legatura cu acest soi, dupa cum probabil stiti deja.

Rubizzo Chianti Colli Senesi 2007, 13% alc, prod. Rocca delle Macie: Culoarea tanara, vioaie; nas curat, cu tonuri de visina si fine trimiteri florale (petale de trandafir); gust fin, nesofisticat; taninii sunt moi, ce il fac prietenos si usor de baut; un vin cu valente gastronomice (mancaruri mediteraneene usoare); postgust mediu, fructat.

Pater Sangiovese 2007, IGT Toscana, 13% alc, prod. Frescobaldi: Culoare rosu aprins; nas puternic, cu indicii de piele si putina menta; gustul este bogat in tonuri fructoase (capsuna) ce il fac sa para chiar putin dulceag; tanini destul de pronuntati; postgust nu foarte lung, deschis.

Rosso di Montalcino Castello Tricerchi 2006, 13% alc, prod. Agricoltori del Geografico: Culoare rubinie intensa; nas cuminte, dar cu compozitie destul de complexa (vanilie si pruna confiata); gustul este simplu, necomplicat, nedefinit, aproape plat (sau, in orice caz, sub asteptarile pe care le aveai dupa contactul olfactiv); carenta de corpolenta; postgust scurt.

Banfi Chianti Classico Riserva 2005, 13% alc, prod. Castello Banfi: A fost dezamagirea serii; nasul, destul de deranjant la primul contact, pare sa isi revina dupa o agitare prelunga, dar nu suficient; nuantele timide de cirese nu au reusit sa il ridice la asteptarile mele.

Valiano Chianti Classico Riserva 2001, 13% alc, prod. Castelnuovo Berardenga: Culoare brumarie inchisa; nas fructos (mura si pruna coapta); gustul este imbogatit si de izuri condimentate si ceva ce aduce cu stafidele; pe final, aportul stejarului este destul de evident; tanini pronuntati; postgustul este usor piperat.

Brunello di Montalcino 2004, 13.5% alc, prod. Castello Banfi: Vinul are culoare stralucitoare, picioare pronuntate si, de departe, cel mai coplicat nas; pe langa fructuozitatea ridicata (fructe de padure negre), la complexitatea lui si aduce aportul si un usor iz de iasomie; gustul incanta prin tonuri catifelate de fructe (as spune ca aduce cu ciresele excesiv coapte si putin lychee) la care se adauga ceva caramel si vanilie (in special pe final); tanini vigurosi; postgust lung ce mie imi aduce a martipan.

Desi poate imi veti spune ca plaja de preturi si diversitatea vinurilor nu se preteaza foarte bine la alcatuirea unui clasament, va reamintesc, ca de fiecare data ca e vorba pur si simplu de gustul meu personal si dau drumul la calcule:

1. Brunello di Montalcino 2004 – Castello Banfi
2. Pater Frescobaldi 2007
3. Valiano – Chianti Classico Riserva 2001
4. Rubizzo Chianti Colli Senesi 2007
5. Rosso di Montalcino – Castello Tricerchi 2006
6. Banfi Chianti Classico Riserva 2005

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Villa de Monte – Chianti 2007

Inainte sa trec la subiect dati-mi voie sa scriu cateva cuvinte pe care le-am citit recent intr-o carte scrisa de Johnatan Pedley:

There are at least three good reasons for writing a proper tasting note. Firstly, your description of a wine is a personal “aide-memoire”. Unless a wine is genuinely unforgettable, its characteristics, and even its name and vintage, will soon be forgotten. What is more, a good tasting note will allow you to describe a wine to somebady else. Secondly, noting down all the characteristics of the wines you drink may well allow you to discern a pattern about the wines you like or dislake. […] Finally, with some practice you can start to make an objective appraisal of a quality of the wine. […]

Sa revenim insa la vinul depre care eram pornit sa va vorbesc …

Dintre toate vinurile pe care le-am incercat zilele astea, cand sarbatorim invierea Domnului, m-am oprit asupra unui Chianti. Poate o sa spuneti ca am inceput sa fac o obsesie pentru acest vin. Poate chiar asa e. Nu stiu. Eu zic mai degraba ca este si o intamplare.

Doua sunt motivele pentru care despre acest vin va scriu acum si nu despre vreun altul poate mai valoros/pretentios pe care l-am baut. Primul este acela ca am apucat sa-i fac si poza. Nu de alta, dar uneori as putea parea vreun dubios daca scot aparatul sa fac poza vreunui vin la o masa in restaurant sau pur si simplu cand nu beau vinul intr-un cerc in care sa-mi permita sa fac asta. O justificare puerila, mai ales acum cand gasesti pe internet cate imagini vrei si cand vorbim despre ceva in care poza nu conteaza atat de mult, se poate si asta. Am sa trec deci la cel de-al doilea motiv. Unul cat se poate de simplu, dar de important. Fie ca ne place sau nu sa recunoastem, pretul ne motiveaza de multe ori sa alegem dintr-o varietate de produse asemanatoare. Cautam raportul optim calitate pret, nu? N-as putea spune ca asta m-a facut pe mine sa cumpar acest vin pentru ca in fata raftului eu i-am vazut doar pretul, fara sa stiu nimic despre vinul din sticla, pentru asta trebuia sa fi incercat deja vinul si nu era cazul. Ei bine pretul este unul cat se poate de accesibil (undeva pe la 13 RON daca imi amintesc bine…am cumparat mai multe vinuri atunci ca de … pregateala de Paste asa ca e posibil sa ma insel putin, pret pe raft la Kaufland) si m-a facut chiar sa ma indoiesc putin vis-a-vis de eventualele calitati ale vinului.

Contrar asteptarilor vinul a fost cat se poate de corect, sau in orice caz cu raportul despre care aminteam foarte bun. Gust proaspat, dar suficient de plin, aroma, echilibrat la banii astia nu ai ce sa-i ceri mai mult sau sa-i reprosezi ceva.


Nota: Publicat deasemenea si aici.

Chianti la puterea a doua

Sa fi fost amintirea ultimelor experiente Chianti, sau doar faptul ca citisem de curand topic-ul lui Cezar despre Piccini, nu stiu. Cert e ca atunci cand am vazut sticla de Chianti Reserva 2004 D.O.C.G – Piccini a fost ca atunci cand te reintalnesti cu un vechi prieten. Si cum prietenii nu te dezamagesc asa usor, nici parfumul suav de fructe coapte si totusi robust al acestui Chianti de un rosu rubiniu, bine calibrat nu a facut exceptie.
Stiu, nu e foarte indicat sa scriu despre doua vinuri asemanatoare (cel putin ca soi) in acelasi timp. Risti sa faci comparatii pe care eu unul nu le doresc. E la fel de gresit sa iti termini gloantele prea repede (a propos de calibru) ci e mai bine sa pastrezi macar cateva pentru mai tarziu. Cu toate astea faptul ca am adus vorba de Chianti m-a facut sa nu ma pot abtine sa mentionez un alt vin din acest soi a carui corpolenta si rotunjime il fac un bun insotitor la o masa copioasa chiar si daca ai la ea invitati ceva mai pretentiosi in materie de vin, pe care am avut ocazia sa il beau nu cu foarte multa vreme in urma.

Desigur, am citit si eu faptul ca Banfi, care este producatorul acestui Chianti 2006 – D.O.C.G, a fost implicat in oarece scanadaluri in special in ceea ce priveste continutul celebrului Brunello, dar deocamdata raman la parerea ca atunci cand ai o sticla de Banfi in mana ai sigur o sticla de vin si o mica bucata de Italie cu tine.

P.S.: Si pentru ca nu peste foarte multa vreme ma voi intalni cu cativa buni prieteni cu care am avut ocazia sa lucrez si pentru ca am promis ca o sa vin cu un vin bun (ca tot ma dau/iau eu/ei cunoscator :)) ) pot sa zic ca ma gandesc serios ca acesta sa fie un Chianti. Om vedea ce-o iesi.

Nota: Publicat deasemenea si aici.