2001 Archives - Punctul pe vin

Degustare de grup: Rioja

Cand auzi de Tempranillo, de Garnacha, de Mazuela si de Graciano, vrei nu vrei, te gandesti la Rioja. Astea au fost de fapt, pe scurt, ingredientele de succes ale celei mai recente intalniri tematice. Am degustat urmatoarele vinuri:

Palacios Remondo – La Montesa 2009: Culoare stralucitoare, nu foarte intensa; Nasul e dominat de note de fructe rosii, e intens aromat; trimiteri discrete catre lemn lacuit; gura e ceva mai domoala si mai cuminte; se simt izuri elegante de capsuna si cirese de mai. (86 puncte)

Muga Seleccion Especial Reserva 2006: Rubiniu; lasa lacrimi pronuntate pe pahar; nas foarte elegant, ce impleteste parfumuri de vanilie, lemn dulce si mure; in gura e echilibrat si rotunjit; emana arome de tabac, condimente si zambila; final lung. (88 puncte)

Vinedos del Contino Reserva 2006: Nu foarte intens colorat in nuante rubinii; nasul emana izuri de zambila si lemn lacuit; taninurile sunt inca sprintene; are o corpolenta buna, dar nu exceleaza prin complexitate aromatica; se simt ceva trimiteri catre visina, lemn si scortisoara. (84 puncte)

Dinastia Vivanco Reserva 2005: Caramiziu; nasul e dominat de izuri de caramel, coacaze si dulceata; taninurile sunt ferme, dar vinul ramane totusi unul catifelat; aromatic, da dovada de complexitate si pune stapanire rapid pe papilele gustative prin aromele puternice de cacao, ciocolata neagra si pruna uscata; final mediu spre lung. (90 puncte)

CVNE Imperial Reserva 2005: Intens colorat; tine pe tot parcursul un balans bun intre notele de fruct si cele de lemn; se simt izuri de dude, dulceata de cirese si prune coapte; in gura, e frumos rotunjit, revin trimiterile catre pruna si se combina cu izurile de lemn dulce si nes (pe final). (87 puncte)

Vina Ardanza Rioja Alta Reserva 2004: Culoare usor diluata; nasul contopeste parfumurile de lemn dulce cu cele de cirese negre, vanilie si cozonac; aciditatea e inca ridicata; e suficent de profund si stilat; se simte un discret iz iodat. (91 puncte)

Luis Canas Reserva 2005: Colorat intens; se imprieteneste repede cu nuantele de caramel, scortisoara si cacao; in gura, e corpolent si usor picant; evolueaza in nuante de nuci prajite si putin mohor; lemnul e prezent, dar bine integrat. (92 puncte)

Vina Tondonia Reserva 2001: Nas usor retinut, se trezeste prin trimiteri catre vanilie si ciocolata; gura e domoala si insira cu eleganta arome de scortisoara, piele si tamaie; finalul revine cu trimiteri catre visina si esenta de rom; aciditate ridicata. (88 puncte)

Degustare Aprilie: Seara cand … Tempranillo s-a oprit in loc

Cred ca dintre toti participantii de la degustarile de la Ginger a grupului de iubitori de vin din care fac si eu parte, eu sunt cel mai bucuros cand incercam teme noi. Am fost asadar fericit cand am aflat sa degustarea urmatoare (care acum e deja trecuta) avea sa fie dedicata soiului Tempranillo. Mai avusesem episoade dedicate vinurilor spaniole, bun prilej de intalnire cu acest soi, dar niciodata nu ne indreptasem atentia exclusiv asupra acestuia. Acum, la drept vorbind, nici de data aceasta intalnirea nu s-a bazat 100% pe acesta varietate, dar in orice caz, el a fost in centrul atentiei noastre.

Ca sa va spun si doua vorbe despre Tempranillo la modul general, trebuie sa incep prin a va spune ca e soiul emblema al Spaniei. El este o varietate de struguri cu coacere precoce si da cele mai remarcabile rezultate in Rioja, Navarra sau Ribera del Duero, dar mai poate fi intalnit si in alte teritorii precum nordul Portugaliei sau Argentina.

In degustarea noastra dedicata lui, Tempranillo s-a prezentat in mai toate starile posibile, adica in stare pura sau cupajat cu alte soiuri, venit fie din patria lui, fie de peste mari si tari si a incercat tot posibilul sa ne faca pe plac.

Ce vinuri am incercat? Iata-le in ordinea intrarii lor in scena:

Mano a Mano 2008 Tempranillo, Tierre de Castilla

Protos Crianza 2008, Ribera del Duero

Ermita del Conde 2008, Castillia y Leon 95% Tempranillo + 5% Merlot

Q Zuccardi 2007, Mendoza

Lealtanza Reserva 2005, Rioja

Hertat Vall-Ventos 2004 Tempranillo, Penedes

Senorio de los Llanos 2003 Tempranillo, Valdepenas

Baron de Ley Gran Reserva 2001, Rioja

Si iata-le si in ordinea lor de la sfarsitul examenului dat:

Apropo, despre alte vinuri spaniole puteti citi aici.

Primitivo (degustare de grup)

Numit Primitivo in Italia, acolo unde ocupa suprafete insemnata in special in tocul cizmei italiene, si Zinfandel pe pamant american, soiul asupra caruia ne-am oprit cu ocazia celei mai recente intalniri ale noastre se pare ca are totusi origine croata, locuitorii de aici numindu-l Crljenak Kaštelanski.

Acest soi, pe care il voi denumi in mod generic de acum Primitivo, este cunoscut pe la noi si nu prea. Tocmai de aceasta un asfel de episod nu poate fi decat interesant pentru un iubitor de vinuri. Cum am reusit sa strangem nu mai putin de noua vinuri din acest sortiment (8 din ele italiene si unul american), intalnirea noastra a fost cu atat mai palpitanta desi, trebuie sa va spun din capul locului ca a am avut in ea si surprize placute, dar si dezamagiri.

Stiti ca nu-mi place sa lungesc mult vorba, o sa va prezint asadar vinurile in ordinea intrarii lor in scena, insotite de punctajuele mele si am sa las ulterior clasamentul sa vorbeasca pentru mine.

Convivale Primitivo 2010, Puglia (74 puncte)

Convivale Primitivo 2009, Salento (81 puncte)

Morella Primitovo Old Vines 2001, Az. Agr. Terre Rosse, Puglia (81 puncte)

Palmento Primitivo 2005, Tenuta del Barco Barone Pizzini, Salento (66 puncte)

Primitivo 2005, Feuda di Santa Croce 2005, Puglia (50 puncte)

Bisanzio Primitivo di Manduria 2004, Feuda di Santa Croce (59 puncte)

Ue Passula Visonia primitivo di Manduria 2008, Mario e Luciano Ercalino (86 puncte)

Rancho Zabaco Zinfandel Sonoma Heritage Vines 2008, E&J Gallo (86 puncte)

Testamentul francez: Bordeaux

Nu e prima oara cand, cu ocazia unei degustari dedicate vinurilor din Hexagon, apelez la numele unui roman a lui Makine. De ce? Pentru ca e unul din autorii mei favoriti si pentru ca mostenirea franceza in arta vinului e apasatoare, grea, dar extrem de placut de descoperit.

Ne-am adunat asadar dragii mei, in grup restrans la Ginger, ca sa vorbim despre aceasta mostenire si sa trasam cu pixul, apasat, dungi si trasee pe harti mai mult sau mai putin imaginare ale arealelor din Bordeaux.

Ne-am incumetat sa facem experienta si mai interesata, asa ca am ascus bine probele ca sa ne putem exprima fara presiunea etichetelor si a numelor despre vinurile incercate.

Ce a iesit? Veti putea citi mai jos care au fost probele, punctajele, clasamentul si parerile subsemnatului despre fiecare vin in parte.

O sa incep totusi cu parerile si punctajele mele:

Chateau Lamarque Cru Bourgeois Superior 2003, Haut-Medoc: Culoare aprinsa, de visina putrreda, nasul e interesant si intens, se imbina in el note de ierburi aromatice cu putina cireasa; Viu si amplu in gura; tanini mediu-structurali; finalul e mediu spre lung si aduce in plus tonuri vegetale si izuri de pruna. (86 puncte)

Chateau de L’Annonciation Grand Cru Saint-Emilion 2008: Nas domol, nu exceleaza la capitolul expresivitate; mirosurile par a trimite catre carne cruda si alune de padure; E un vin inca tanar si se vede asta si la capitlul tanini, care sunt musculosi; la gust trimite catre brusture si visina coapta. (80 puncte)

Chateau du Tailhas 2001, Pomerol, Nebout et Fils: Nas elegand, de Bordeaux pur-sange, viu si elegant; se simt in pahar note de lemn dulce; odata gustat, descoperim un vin catifelat, cu tanini bine integrati si cu o corpolenta o idee peste medie; se imbogateste pe final cu trimiteri catre dulceata de cirese. (89 puncte)

Chateau Saint-Nicolas 2006, Premieres Cotes de Bordeaux: Moale si catifelat, trimite din pahar sageti cu iz de mure si coacaze; in gura sta la fel de bine caci e bine rotunjit si cu taninti cizelati si bine integrati; devine o idee condimentat; un ceva mai modernist; final mediu spre lung. (88 puncte)

Chateau de Marquis D’Alesme Grand Cru Classe 2008, Margaux: Intens atat la capitolul culoare cat si la miros, degaja parfumuri aprinse de cerneala si eucalipt; Corpolenta buna, peste medie; aromele se prezinta ca o combinatie interesanta de fruct si tonuri vegetale; final lung. (83 puncte)

Chateau Tour de Mont Cru Bourgeois 1999, Haut-Medoc: Nas interesant ce prinde accente de piele, mure si pruna, dar devine usor vegetal lasat in pahar; vegetal este vinul si odata gustat, dar si o idee necizelat. (78 puncte)

Chateau Richet 2006, Robert Giraud, Margaux: Debut curajos, usor sofisticat; se simt parfumuri de cirese si capsune; gura continua fructos, dar prinde un luciu de lemn lacuit; alcoolul iese putin in evidenta pe final cand devine si usor acrisor. (75 puncte)

Haideti acum sa vedem si cum a artat clasamentul general:

Cuvee(rticala) Charlotte

Am avut bucuria ca in aceasta saptamana, la invitatia SERVE, pe langa degustarea in premiera a Cuvee–ului Charlotte 2008, sa fiu pus fata in fata cu alte 6 surori ale acesteia, din recolte diferite, luand astfel parte la o degustare pe verticala a cupajului, poate cel mai cunoscut al producatorului din Ceptura si poate si a primului asamblaj romanesc de dupa revolutie (daca gresesc, va rog sa ma trageti de maneca).

Initiativa unui astfel de eveniment a venit pe fondul lansarii celei de-a 10 editii al acestui vin si la intalnire au luat parte prieteni ai vinului din presa, din blogosfera, dar si profesionisti ai domeniului.

Ajunsa la aceasta editie jubiliara, Charlotte a tinut neaparat sa se imbrace de gala, astfel ca, asa cum veti remarca cand va veti intalni cu ea, veti recunoaste la varianta din 2008, hainele purtate la prima ei iesire in lume, adica insotita de semnatura celui care a crezut in ea cel mai mult, Contele Guy de Poix.

Asa cum spuneam, am avut alaturi de noi, cei prezenti la fericitul eveniment, varianta cea mai recenta, adica 2008 insotita in ordinea in carea le-am si degustat de variantele din 2007, 2006, 2005, 2003, 2002 si 2001. Un nume, 7 vinuri , 7 povesti, toate interesante si deloc lipsite de vlaga in ciuda varstelor lor.

Am sa incerc in cele ce urmeaza sa va transcriu cate putin din notitele luate dupa primul tur de forta prin cele 7 vinuri, pentru ca la al doilea, discutiile se incinsesera oricum si as fi riscat sa va scriu destule, dar mai putin ceea ce cred eu.

2008: Tacticos si incisiv deopotriva; poate inca putin neasezat in gura; destul de taninos, vinde promisiunea unui vin mai calm pe viitor; finalul prelung amesteca izurile fructate cu notele condimentate. (87 puncte)

2007: Frumos rotunjit si amplu in nas; in gura da usor senzatie de dulceag; taninii sunt amplii si sutin contururile de cacao, fructe rosii si scortisoara; finalul prietenos; da senzatia per ansamblu a unui vin cizelat si bine inchegat. (91 puncte)

2006: Matur din punct de vedere coloritic, este destul de asemanator cu varianta din 2007; vine in plus cu ceva idei iodate ce se simt in gura frumos construita; un amestec interesant de scortisoara, cireasa si rodie ce se inchide intr-un iz usor migdalat pe final. (90 puncte)

2005: Date fiind conditiile total neprielnice din Dealu Mare, cupajul din acest an provine din zona Babadag; culoare diafana, nasul defileaza cu izuri de tomate si miez de nuca; corpolenta medie; gustul e ceva mai mineral ca la celelate vinuri, se simte insa si o nota discreta de coacaze, ce este acoperita odata cu evolutia in pahar de un parfum caramelizat. (83 puncte)

2003: Nas rotunjit de vreme; usor mai auster; gura se inchide usor dulceag dupa ce trece prin stari ce trimit spre smochina si capsuna coapta. (85 puncte)

2002: Vinul se deschide mai greu, dar derleaza povestea lui lent si frumos; Cabernetul pare ca se impune in duelul cu Feteasca; si umple dialogul cu notele vegetale; finalul este pronuntat mineral; foarte interesant. (88 puncte)

2001: Nasul valseaza intre fructe rosii si note iodate; bogat si bine rotunjit, surprinde prin aciditatea inca usor de sesizat; are greutate si degaja spre final tot ce poate scoate mai bun o Feteasca Neagra veche de 10 ani. (84 puncte)

In loc de concluzie, trebuie sa spun ca exceptand varianta 2008, care se afla inca la stadiu de tanara speranta (mai ales incercat in cadrul in care am facut-o eu), mi-a placut mult 2007 si aproape la fel de mult 2006, in timp ce dintre batranele, mi-a ramas gandul la 2002.

In imaginile de mai jos, veti remarca pe langa vinurile despre care v-am scris si un exemplar al primului vin imbuteliat la SERVE.