Proaspat medaliat cu aur la clasa rose-uri de retail la Premiile de Excelenta Vinul.ro, Calauza celor de la Oprisor te intampina cu un nas bogat in note fructoase, iti rapeste un zambet scurt etalandu-si parfumurile discrete de visine, grepfruit si trandafir asezate pe un fundal ce pare sa anunte usoara dulceata din gust.
Asa cum ziceam, in gura visinile se coc, iar trandafirul ia infatisari siropoase. Desi vinul este doar un demisec da usoara senzatie de mai dulce decat e cazul, dar continutul de zahar contribuie totusi la aliura mai musculoasa decat a rose-urilor mai de vara.
Nu tocmai genul meu, dar cu reale valente de bestseller in supermarket (asta daca nu va speria cumparatorii cu eticheta, care mie unul nu-mi place deloc), primeste azi 81 de puncte.
Chiar ca sunt ciudate etichetele de la Calauza si mai ales denumirile seriei cu Jderu, cica jderu tare, rece, vesel si jderu mare. 🙂
Cred ca erau mai potrivite la un vinars.
Si in plus exista, zic ei, si un vechi lucrator la Oprisor : Nelu Jderu, de la numele caruia a pornit ideea de marketing.
In schimb vinurile sunt placute si ieftine, cu mult peste gama val duna.
Da, am citit si eu povestea cu Jderu, tot gasesc seria etichetelor astea noi nereusita.
Nu stiu daca ai observat, dar si La Cetate a suferit modificar. Nu s-o fi incadra ea in noua tema legata de oltenia profunda, dar La Cetate era o eticheta mai reusita zic eu.
subscriu. oribila eticheta.
Iar asta de la roze e cea mai nereusita din toata gama.