Vrancea sta bine la vin, la blogging-ul de vin

Iertati-mi lipsa de modestie care a dus la scornirea titlului de mai sus. Ce m-a facut sa gandesc asta (desi recunosc ca nu eram foarte strain de acest aspect)? Ultimul numar al revistei Vinul.Ro.

Eu sunt vrancean, fac parte mai mult sau mai putin din ceea ce se numeste Blogosfera Vranceana vorba aia, si desi de la terminarea facultatii si pana acum stau mai mult prin capitala sunt in continuare atasat de locurile natale.

Imi amintesc ca la venirea in Bucuresti, faptul ca veneam din aceasta zona starnea adesea comenterii legate de potentialul viticol al Vrancei din partea profesorilor mei de la facultate. Eram oarecum mandru de chestia asta, desi eu am batut toata copilaria asfatul Focsanilor si am avut destul de putin contact cu via din zona.

In timp, am devenit pasionat de vin, citesc si, dupa cum vedeti mai am prostul obicei si sa scriu despre asta. Mandria mea locala s-a mai temperat putin, pentru ca am realizat nivelul la care se afla vinurile de aici. Poate ca lucrurile s-au schimbat in ultima vreme dar mai e mult pana departe.

Asa cum ziceam, am inceput sa scriu aceste randuri plecand de la ultimul numar Vinul.Ro, numar dedicat zonei din care provin si eu. Cifrele sunt oarecum triste: nici un vin punctat peste 85 de puncte, 42 de vinuri degustate cu media punctajelor de 70,2.

Apropos, in acest numar veti gasi recomandarea mea (Amarone Campolongo di Torbe 2003 Masi). Vreau sa recomand data viitoare un vin din Vrancea. Ce imi sugerati?

4 thoughts on “Vrancea sta bine la vin, la blogging-ul de vin”

  1. Cum de am ajuns in acesta stare? E mult de spus. Important este faptul ca in Vrancea exista si persoane care au avut curajul sa scoata integral via veche de pe zeci de ha si sa sadeasca soi nobil. Din pacate, iarna grea a fost nedreapta cu ei – foarte multi din noii butuci de vie au degerat.

    p.s. salutari de la un blogger vrancean.

  2. Tudor,

    Chestia asta cu replantatul viei era, dupa parerea mea, obligatorie. De ce pe la noi se face abia acum, e alta mancare de peste.

    De ce s-a ajuns aici e greu de explicat. Printre motive se numara faptul ca multi producatori din zona merg in continuare pe cantitate si prea putin pe calitate si, de ce nu, faptul ca consumatorul vrancean nu e deloc pretentios. Daca omul nu vrea calitate, de ce sa isi bata cineva capul sa i-o si dea?

    Mai e un handicap destul de des intalnit si in alte zone viticole. Exista acea falsa impresie despre vinu’ lu’ bunicu’ de la tara care e natural, spre deosebire de cel imbuteliat vandut in comert. De multe ori acea naturalete e mai nociva decat ai putea crede.

  3. @Tudor,
    Eu n-as vrea sa creada lumea sa creda ca vinul ne imbuteliat face exceptie. Suntem jos…avem de unde creste. 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *