Sa presupunem ca majoritatea dintre noi a trecut de socul primului dop de tip screw-cap de la o sticla de vin. Sa mai presupunem ca multi dintre aceasta majoritate au vazut, sau de ce nu, au incercat un vin ambalat la bag-in-box (sunt acele cutii caronate in care exista o punga vidata care se strange odata ce torni vinul in pahar, astfel nepermitand intrarea aerului si, implicit, oxidarea bauturii).
Ok, acum sa ne inchipuim urmatorul episod: ne trezim dimineata si abia apucam sa ne dezmeticim putin, ne spalam pe ochii si, ajunsi la frigider luam de pe unul din rafturi un produs ambalat in Tetra Pak si il ducem la gura. Ne-am astepta, binenteles ca acesta sa fie lapte sau,in cel mai rau caz vreun juice de portocale, dar nu. Este pur si simplu vin.
Ok, acum sa ne inchipuim urmatorul episod: ne trezim dimineata si abia apucam sa ne dezmeticim putin, ne spalam pe ochii si, ajunsi la frigider luam de pe unul din rafturi un produs ambalat in Tetra Pak si il ducem la gura. Ne-am astepta, binenteles ca acesta sa fie lapte sau,in cel mai rau caz vreun juice de portocale, dar nu. Este pur si simplu vin.
Ok, trecem peste cazul in care asta ar fi o farsa si stam sa ne gandim, cum ar fi sa cumparam vin ambalat astfel. Hai sa nu va las sa va gaditi prea mult si sa va spun ca astfel de vinuri chiar exista. Nu ma credeti? Intrati aici sa cititi mai multe. Voua cum vi se pare ideea?
Nota: Publicat deasemenea si aici.
Nu stiu de ce vinul ar trebui sa fie mai cu moţ. In fond, am vazut spumante in doze de aluminiu, si n-a fost un mare soc. Apoi, in tara in care o mare parte din vin se bea din sticle de apa minerala refolosite, aduse in portbagaj de unde poate fiecare, mi se pare ridicol sa ridici din sprancene ca un vin oarecare are screwcap sau e imbuteliat in tetrapack sau la punga.
Sincer, mie atât screw cap-ul, dar mai ales vinul la pungă mi se par mişcări strategice ale industriei ţintite către popularizarea vinului în rândul maselor. Ambele tehnologii au avantaje de netăgăduit pe lângă comoditate, însă pe mine mă duc cu gândul la o băutură din ce în ce mai depersonalizată, mai industrială, mai banală.
Nu sunt adeptul festivizării excesive a servirii vinului, dacă ar veni la masa mea un sommelier cu frac şi mănuşi în timp ce eu sunt la blugi, m-aş simţi inconfortabil. Însă să bei un vin dintr-o pungă, eventual într-un pahar de plastic sau o cană opacă mi se pare total deplasat şi lipsit de orice fior. Mie îmi place să scot dopul unei sticle, să cercetez dopul, eticheta sticlei, să torn vinul într-un pahar de calitate, cu picior, să admir vinul, să-l adulmec. Poţi face asta cu un vin la pungă?
E adevărat că se păstrează mai bine un vin la BIB, dar cu ce preţ? Al depersonalizării atât a vinului, cât şi actului de-al consuma.
Imi amintesc ca prin anii '90 cand au aparut televiziunile prin cablu vedeam pe posturile italiene o reclama cu o tipa care pregatea masa si care deschidea un BIB facand din gura un zgomot asemanator scoaterii unui dop. Rezultatul era ca toata lumea era incantata de vin la masa fara a stii ca nu este vorba de unul ambalat clasic.
Sigur ca toate aceste noutati sunt privite cu scepticism de multe ori.
Mai mult, si eu ma numar printre cei care prefera deschiderea unei sticle cu dop de pluta (pana la urma treaba asta intra in fisa postului de barbat in casa, nu?), desi nu stramb din nas cand e vorba de vreun vin cu screw-cap.
Pana la urma ce o sa ma fac cu toate tirbusoanele?
Si, nu in ultimul rand, acest post este dedicat sotiei mele, care ma lasa sa mai beu uneori laptele direct din tetra-pak :D.