Villa de Monte – Chianti 2007

Inainte sa trec la subiect dati-mi voie sa scriu cateva cuvinte pe care le-am citit recent intr-o carte scrisa de Johnatan Pedley:

There are at least three good reasons for writing a proper tasting note. Firstly, your description of a wine is a personal “aide-memoire”. Unless a wine is genuinely unforgettable, its characteristics, and even its name and vintage, will soon be forgotten. What is more, a good tasting note will allow you to describe a wine to somebady else. Secondly, noting down all the characteristics of the wines you drink may well allow you to discern a pattern about the wines you like or dislake. […] Finally, with some practice you can start to make an objective appraisal of a quality of the wine. […]

Sa revenim insa la vinul depre care eram pornit sa va vorbesc …

Dintre toate vinurile pe care le-am incercat zilele astea, cand sarbatorim invierea Domnului, m-am oprit asupra unui Chianti. Poate o sa spuneti ca am inceput sa fac o obsesie pentru acest vin. Poate chiar asa e. Nu stiu. Eu zic mai degraba ca este si o intamplare.

Doua sunt motivele pentru care despre acest vin va scriu acum si nu despre vreun altul poate mai valoros/pretentios pe care l-am baut. Primul este acela ca am apucat sa-i fac si poza. Nu de alta, dar uneori as putea parea vreun dubios daca scot aparatul sa fac poza vreunui vin la o masa in restaurant sau pur si simplu cand nu beau vinul intr-un cerc in care sa-mi permita sa fac asta. O justificare puerila, mai ales acum cand gasesti pe internet cate imagini vrei si cand vorbim despre ceva in care poza nu conteaza atat de mult, se poate si asta. Am sa trec deci la cel de-al doilea motiv. Unul cat se poate de simplu, dar de important. Fie ca ne place sau nu sa recunoastem, pretul ne motiveaza de multe ori sa alegem dintr-o varietate de produse asemanatoare. Cautam raportul optim calitate pret, nu? N-as putea spune ca asta m-a facut pe mine sa cumpar acest vin pentru ca in fata raftului eu i-am vazut doar pretul, fara sa stiu nimic despre vinul din sticla, pentru asta trebuia sa fi incercat deja vinul si nu era cazul. Ei bine pretul este unul cat se poate de accesibil (undeva pe la 13 RON daca imi amintesc bine…am cumparat mai multe vinuri atunci ca de … pregateala de Paste asa ca e posibil sa ma insel putin, pret pe raft la Kaufland) si m-a facut chiar sa ma indoiesc putin vis-a-vis de eventualele calitati ale vinului.

Contrar asteptarilor vinul a fost cat se poate de corect, sau in orice caz cu raportul despre care aminteam foarte bun. Gust proaspat, dar suficient de plin, aroma, echilibrat la banii astia nu ai ce sa-i ceri mai mult sau sa-i reprosezi ceva.


Nota: Publicat deasemenea si aici.

11 thoughts on “Villa de Monte – Chianti 2007”

  1. draga Alin, eu nu ma pricep la vinuri, insa iti citesc cronicile cu mare placere si ma minunez de cite cuvinte folosesti pentru a descrie un vin. mie imi place sau nu si ma exprim in propozitii simple atunci cind vorbesc despre un vin. rar ma entuziasmez si numai pentru un gerwurtztraminer vendanges tardives, am baut unul din 2005 cred, la 50 de euro sticluta, intr-o circiuma, de valentine’s day, de ma rugam sa nu se termine! sticlaaa, nu ziua:p
    si mai e un soi… care imi scapa, evident, tot un vin dulce… memoria mea e destul de slaba, iar numele nu se inregistreaza deloc. pentru gerwurt… a trebuit sa ma uit pe google, normal.

  2. Draga Aida,
    Culmea e ca nici eu nu ma pricep, dar mi-ar placea sa ma pricep la un moment dat. Uneori chiar mi se pare usor riscant sa imi dau cu parerea pentru ca desi de ceva vreme urmezi un curs la Agronomie despre vinuri (doar din placere, nu mi-am propus sa-l trec vreodata in CV :)) ) marea majoritate a degustarilor le fac individual. Daca intr-un vin gasesc un miros sau o aroma despre care am auzit ca ar fi specifica soiului respectiv pentru mine reprezinta deja o realizare ;).

    Cum spuneai si tu initial si eu ma rezumam la a spune despre un vin daca imi place sau nu. Insa ghiceam eu ca dincolo de asta se ascund o gramada de chestii si curiozitatea sau poate altceva m-a facut sa incerc sa deslusesc mai mult din ce sta in spatele gustului unui vin. Pana acum n-as spune ca am avansat prea mult, dar tocmai ce citem in cartea domnului prof. Stoian cum ca varsta ideala pentru intelegerea vinurilor este intre 35 si 55 de ani (pentru ca pana la 35 acumulezi suficiente informatii si pana in 55 inca mai ai simturile eficiente…sa zicem)…asa ca inca ma consider in perioada realizarii bazei de date :D.

    Apropos de baza de date daca e sa rulez un query (ca la asta ma pricep totusi mai bine) in memorie, imi amintesc ca am baut cel putin 3 gerwurtztraminer-uri, pe unul din ele insa mi-l amintesc de parca l-as fi baut ieri ;).

    Sunt curios care este celalalt vin care ti-a ramas in minte. Tinand cont ca este dulce, dupa cum zici, si de zona in care locuiesti as fi tentat sa spun ca e vorba de un vin de tip Sauternes, dar e la fel de posibil sa ma insel.

  3. esti taaaaaaaaaaareeeeeeeeeeee!!!!!!
    ala este: Sauternes! nu reusesc sa-l tin minte, cap blond ce am pe umeri!
    francezii beau mai mult vin rosu decit alb, da’ vezi ca eu tot cu gusturile de-acasa am ramas:p
    beau si vin rosu, cu mare placere, dar sint incapabila sa-ti insir vreo eticheta… poate doar daca ma uit la sticlele pe care le avem prin casa. aha, uite, avem si-un Sauternes, si-un Tokai si multe altele. ne aprovizionam de la un pivnicer (cum sa-i zic altfel?? caviste in franceza) din Chinon (buna regiunea viticola in care locuim) cu tot felul de vinulete de la mici producatori. mergem pe mina lui si mergem bine 🙂 ma rog, pararea mea de neofit.
    din nefericire sint in pauza de alcool, numai bere fara beau, si p-aia din an in Pasti. da’ uite ca trecu si Pastele si nu-mi baui berea:(
    oricum, buna treaba faci:)

  4. hehe…ce ma bucur:D

    In romana nu cred ca avem un cuvant analog pentru caviste…sau avem dar nu-l stiu eu. Sef de crama ??? :)))

    Dap, am citit despre Chinon. Din pacate nu-mi amintesc sa fi baut vreun vin de acolo. Vinurile frantuzesti sunt un hobby scump. Frantuzoaicele de supermarchet m-au dezamagit in ultimul timp.

  5. le caviste e, in dulcele limbaj de lemn romanesc, persoana care detine si/sau lucreaza intr-un magazin de prezentare si desfacere a vinurilor. ptiuuu, ce airuea suna! tot omul acela are ca sarcina sa se ocupe cu aprovizionarea, el tine legatura cu producatorii de vin, cauta altii etc. el trebuie sa stie tot despre vinurile pe care le vinde si sa dea info de genul asta-i de pastrat, asta-i de baut, asta-i pentru brinza cutare etc. sef de crama, da, tot in limbajul asta.
    in supermarcheturi, mai ales alea romanesti, nu gasesti intotdeauna vinuri bune… in Franta poti sa ai surprize foarte placute, mai ales toamna cind se face foire aux vins peste tot,gasesti si preturi simpatice.

  6. am un var in Franta care, cand se duce sa-si cumpere vinuri, merge la “cava” si sta de vorba cu “cavistul” !!! 🙂
    In germana este un cuvant frumos pentru meseria asta: Kellermeister (Keller = beci)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *