Verde-Rosu

Nu stiu. Poate o sa-mi ziceti ca voi stiati de mult ca el ma urmarea, dar eu unul, abia in dimineata asta l-am observat prima data.

Megeam cu pas nu prea grabit inspre metrou incercand, pe cat posibil, sa ma feresc de baltile lasate in urma de ploaia de azi-noapte. Soarele diminetii incepuse deja sa zambeasca umbrele blocurilor pe asfaltul bucurestilor si nu aveam nici un motiv sa ies din monotonia drumului meu zilnic spre birou.

Asta pana sa il observ pe el evident.

Ma privea cu o nonsalanta stranie cand asteptam sa traversez strada in intersectie la Iancului. Rotile masinilor inghetara si oamenii din jurul meu se pun in miscare. Asta ma facu sa-l pierd pentru cateva secunde din priviri. Insa, spre surprinderea mea, il zaresc imediat pe trotuarul opus cu ochii tintiti catre mine. Ma fac ca nu il observ si grabesc pasul catre scarile rulante. Trebuie sa recunosc ca ma tulbura putin gandul ca ma urmareste si nu reusesc sa ma concentrez suficient sa pot citi cateva randuri din cartea cu coperti verzi pe care ma vad nevoit sa o indes in buzunarul hainei. Incerc sa ma imbarbatez singur: nu l-am vazut coborand pe scari si in plus e posibil sa fie o pura coincidenta.

Cufundat in ganduri, sunt trezit de vocea impersonala ce anunta ca umeaza statia la care trebuie sa cobor. Metroul se opreste si eu cobor incercand sa fac totul cat se poate de normal.

Nici urma de el. Incerc totusi sa nu ma bucur inainte de vreme asa ca astept ca grupurile de oameni sa urmeze traiectoriile trotuarelor din jur, fapt ce imi va permite sa fiu mai exact in observatii.

Se pare ca nu ma inselam. Pe strada pe care merg eu se mai desprinde un grup de 2-3 persoane din plutonul de oameni si este cat se poate de evident ca niciuna nu aduce cu el. Ma simt deja mult mai bine si imi reamintesc brusc ca este dimineata frumoasa de iulie.

Merg nici prea repede nici prea incet spre cladirea cu geamuri argintii in care lucrez. Ma aflu deja la jumatatea drumului dintre birou si statia de metrou, ma pregatesc sa traversez cand, brusc, il vad iar pe trotuarul opus. Un lucru e clar ori e un detectiv foarte slab si nu reusete de nici o culoare (!) sa se faca neobservat, ori o face dinadins sa se joace cu rabdarea mea. Mi-e greu sa gasesc cea mai buna tactica si ma indrept in directia lui trecand pe langa el milimetric privindu-l serios in ochii. Nu pare sa se intimideze ci se multumeste sa ramana stana de piatra in acelsi loc.

Imi propun sa dau totul uitarii. Poate e prea cald, poate sunt putin cam stresat, sau poate e doar o inchipuire de-a mea a carei cauze nu o cunosc.

Desi n-as fi crezut, reusesc sa uit destul de repede incidentul si sa mi-l amintesc abia spre seara, cand ma pregatesc de plecare. Poate tocmai de asta nu sunt prea uimit cand il vad exact in acelasi loc in care l-am lasat dimineata. Protestez nebagandu-l in seama. Ma opresc pret de cateva secunde chiar in dreptul lui, astept ca masinile sa treaca apoi imi reiau mersul asteptandu-ma dintr-o clipa in alta sa ma bata pe umar, dar nici vorba. Se multumeste sa ma priveasca indepartandu-ma uitandu-se spre mine cu ochii lui mari: verde, rosu, verde, rosu …

8 thoughts on “Verde-Rosu”

  1. Semaforul pentru pietoni πŸ™‚
    Si off-topic, mi-a placut foarte mult Shiraz-ul Lindemans recomandat de tine la un moment dat.

  2. @Andreea,

    Corect si ma bucur ca ti-a placut. Eu am incercat ani diferiti si niciunul nu m-a dezamagit. La pretul lui e o afacere buna.

    Acum imi esti tu datoare cu o recomandare πŸ˜‰

  3. Nu stiu daca sunt in masura sa fac recomandari, avand in vedere ca vinurile baute de mine sunt pana in 10 eur dar mie imi plac cele de la J. Bouchon in aria asta de pret.

  4. Andreea,

    Vinurile sub 10 euro sunt cele cu care ne intalnim cel mai des asa ca recomandarile pe palierul asta sunt de multe ori mai importante decat cele pentru vinurile premium.

    Despre J. Bouchon nu stiu nimic din pacate, dar m-ai facut curios. Se gasesc pe la noi?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *