Tot ce imi doresc

Nu ma consider o persoana pesimista desi evit intodeauna sa ma etichetez drept un optimist convins. Se poate totusi ca ce voi scrie mai jos a fie intrepretat ca pesimism combinat cu nostalgia specifica zilelor de nastere cand numarul anilor ti se pare brusc prea mare.

Stiu si cred cu tarie ca varsta este aceea pe care o simtim si nu ce se vede sau mai degraba ce vad ceilalti. Nu de putine ori am vazut persoane chiar mai tinere ca mine care au imbatranit prea devreme sau si mai grav vor sa para brusc oameni maturi in sensul cel mai cetatenesc cu putinta si isi iau o masca de oameni seriosi si de ce nu importanti. Stiu, o sa-mi ziceti ca orice circ are nevoie de bufonii lui, dar cand vezi oameni care ieri bateau mingea in fata blocului (ca sa nu mai zic ce faceau in nisip) ca astazi iau mimica lui domnu’ x care ma certa ca trageam cu cornete de hartie in balconul lui sau a altuia, sau a vecinului y care si el ma certa pentru simplul fapt ca eu puteam sa ma catar in copac sa mananc visine si el nu (pe cel din urma il inteleg putin acum), ca se imbraca ca tatal lor care venea sa ii cheme acasa pentru ca se facuse deja prea tarziu nu pot sa nu ma intreb daca au imbatranit ei sau imi place mie sa ma dau un finut.

Este la fel de adevarat ca vad si persoane care sunt exact la polul opus, copii-mari. Si ma intreb…cum e mai bine? Poate n-o sa intelegeti nimic, sau poate o sa ziceti ce nostalgie(?) omul asta pur si simplu s-a suparat si a devenit brusc rau.

Nu chiar, vroiam doar sa gasesc o metoda sa imi urez la multi ani si sa imi fac curaj singur sa nu ma las imbatranit de grijile cotidiene pentru ca ar fi pacat ;).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *