Acest Shiraz spaniol e un vin pe care l-am descopreit cu ocatia evenimentului Toamna in Rosu organizat de Vinul.Ro.
Nasul e cuminte, atat de cuminte ca trebuie incurajat sa lase sa izvorasca din el note domoale de cireasa si capucino.
Gura amplifica notele de fructe rosii, care in nas se simt doar discret. Taninii sunt moi si nu se opun sa lase locul finalului mediu spre lung, usor mentolat. (80 puncte)
O eticheta frumoasa in spatele careia se ascunde un vin intens colorat precum un cer instelat.
Datele tehnice ale vinului sunt simple: provine din zona Ribera del Duero, are 14.5% alcool, e facut 100% din Tempranillo, iar in elaborarea lui au fost folosite atat butoaie de stejar frantuzesc cat si american.
Stiind obiceiul spaniol atunci cand vorbim despre stejar (mai ales cand e vorba de cel american), adica baricare in exces, eram curios sa vad daca asa stau lucrurile si cu acest vin.
Temerile mi-au disparut insa foarte rapid. Nasul este elegant, in el se combina frumos note fructoase (prune, cirese) cu umbre elegante de lemn dulce si tabac.
Gura incanta si ea prin tinuta eleganta. Taninurile sunt catifelate si odata gustat parca se trezesc din somn fine trimiteri catre piper alb. Corpolenta e una satisfacatoare, in timp ce atiditatea e domolita intocmai cum sade bine unui Tempranillo de calitate. Finalul deschide si mai mult vinul si il surprinde in momentul in care imprastie arome de mure si licorice. (89 puncte)
P.S.: Va multumesc pentru urarile de La multi ani!
Vorbim despre un cupaj de Cabernet Sauvignon si Merlot nu tocmai tanar, al uneia din cele mai mici case de vinuri din zona Penedes. Nu tocmai tanar, dupa cum spuneam, dar inca viu si fierbinte ca sangele catalan. Destul de retinut la deschiderea sticlei, vinul descrie lacrimi apasate pe marginea paharului pe care il coloreaza usor rubiniu.
Nasul tine aromele aproape si le descatuseaza odata cu prima rotire de pahar, miscare ce pare sa zdrobeasca capsune si cirese coapte de marginele cupei.
Gustul imbina reusit ondulatiile fructoase cu pornirile taninoase. Vinul poate trece testul dat la capitolul vin prietenos, dar face din ochi strengareste si te inghionteste pe final cu tinuta usor grea, vag carnala, dar si vanilata si cu nuantele condimentate. (84 puncte)
Dupa o absenta motivata de la ultimele doua degustari organizate de colegii mei (fosti bloggeri? :D), m-am realaturat acestora intr-o noua tentativa de imprietenire cu vinul.
Tema acestei intalniri a fost regele vinurilor rosii – Cabernet Sauvignon, ajuns la al treilea episod de acest fel (despre primele doua puteti citi aici si aici). Si de aceasta data, am ales sa acordam vinurior sanse egale si am aplelat la metoda de degustare in orb, identitatea sticlelor fiind aflata doar la final.
Intalnirea a fost una reusita mai ales ca, i-am avut avut alaturi si pe Lorena Deaconu (despre care puteti citi si aici) si pe Alex Achim.
Calitatea vinurilor, 16 la numar (din poza lipseste doar Wine Princess), a fost satisfacatoare, dar cum centralizarea rezultatelor face cat o mie de cuvinte, n-am sa insist inainte de a va face public clasamentul final, decat prin a va spune ca remarcatele mele din aceasta seara au fost: Santomas Antonious 2005, Hyperion 2006, Anima 2007, Wine Princess 2003 (inca foarte vioi pentru varsta lui) si Cassa Vella 2005 (asta ca sa ma opresc doar la primele 5 clasate in clasamentul personal si care, acum daca ma uit mai bine la rezultate, imi dau seama ca au fost nu doar favoritele mele).
Un vin bun pentru entuziastii doritori sa incerce vinuri din cat mai multe zone de pe glob si care, prin vinul aici de fata ar bifa o zona mai degraba cunoscuta pentru vocatia ei turistica, Tenerife (D.O.C. Valle de La Orotava ca sa fiu mai precis).
Pentru toti ceilalti care n-au avut ocazia sa-l incerce va spun un sincer: nu ati pierdut nimic.
Subtirel si timid, imprastie o boare fina de fruct rosu (rodie as zice) si ceva levantica. Gura este acrisoara, probabil ar merge mai bine in zilele toride din zonele de unde vine, iar finalul este mai scurt decat crepusculul la ecuator, mult mai scurt. (67 puncte)
