Tag: Franta

Bordeaux Toujour (Degustare de grup)

Una din supertitiile cele mai cunoscute legate de sfarsitul de an se refera la datoriile de care e bine, pe cat se poate, sa nu le iei cu tine in anul ce vine. Incerc sa ma achit, cel putin partial, de una din datoriile pe care le aveam fata de voi, adica sa nu raman cu povestirea legata de ultima degustare din 2011 ce a avut loc la Ginger nespusa, degustare ce a avut in prim-plan Bordeaux-ul, zona care are mereu ceva interesant de spus.

In mare, vinurile s-au prezentat bine, poate cu o mica exceptie, cea legata de Domaine du Seme, care a avut pe semne ceva carente de igiena datorita carora a purtat lanterna rosie a clasamentului nostru, lucru de altfel confirmat si de specialistul de serviciu ce ni s-a alaturat la acest eveniment – Lorena Deaconu de la Cramele Halewood.

Cu toate ca, uitandu-ma la punctaje, vinurile incercate in ultima miercuri si-ar fi gasit cu dificultate locul in clasamentul pe 2011 a vinurilor evaluate pe acest blog, intalnirea a fost presarata cu suficiente lucruri interesante fie ca acestea au fost legate strict de vinurile incercate si comparate in acest episod, fie de discutiile firesti ce au decurs de aici.

V-am spus deja de lanterna rosie a clasamentului, e asadar cazul sa trecem in revista vinurile incercate si pozitionarea lor in clasamentul preferintelor noastre:

Locul 1: Chateau La Tour Carnet Grand Cru Classe 2004, Bernard Magrez, Haut-Medoc 13% alc., punctat de mine cu 88 de puncte (min/max: 84/90) si cu o medie obtinuta de 88.33 puncte.

Locul 2: Chateau de Viaut 2004 13% alc., punctat de mine cu 84 puncte (min/max: 84/89) si cu o medie de 86.17.

Locul 3: Chateau Martinens Cru Burgeois 2006, Margaux 12.5% alc., punctat de mine cu 85 puncte (min/max:81/85) a obtinut o medie de 82.50 puncte.

Locul 4: Chevaliers de L’Ordre Grand Cru 2007, Dulong Saint-Emilion 13% alc., a obtinut de la mine 82 de puncte (min/max:78/82) si o medie generala de 80.83.

Locul 5: Chateau Tour Bicheau 2008 Graves 12.5% alc. l-am punctat cu 78 puncte  (min/max: 74/79) si a obtinut media 76.83.

Locul 6: Chateau Bonnet 2006 Andre Lurton Entre Deux Mers 12.5% alc, a luat de la mine 75 de puncte (min/max:73/79) si de la juriu media de 75.67.

Locul 7: Domaine Du Seme 2006 S.C.E.A du Moulin Blanc Saint-Emilion 12.5% alc. a luat de la mine 71 de puncte, desi majoritatea participantilor nici macar nu l-au mai punctat (min/max:50/72) obtinand la final media 56.67.

Restanta la Syrah (degustare de grup)

Aveam o restanta fata de voi, pentru ca nu am apucat sa va povestesc despre ultimul episod al intalnirilor noastre de la Ginger. Ati ghicit, e vorba despre o noua intalnire in care am pus punctul pe vin, mai exact pe Syrah.

Ca noutate, pentru ca despre acest soi am mai vorbit in alte cateva episoade precedente, mentionez faptul ca, alaturi de cursantii obisnuiti al lectiilor particulare despre vin, ne-au fost alaturi Sorin si Mihai, carora le multumesc pentru prezenta pe aceasta cale.

Tema, asa cum v-am zis – Syrah-ul, un soi care in general e cunoscut ca emblema a zonei nordice a vaii Ronului, dar si ca soi portdrapel al Australiei.

Probele, opt la numar, s-au prezentat bine, sau chiar foarte bine si au reusit sa ne dezvaluie cateva secrete despre tipicitatea de soi. Din punct de vedere geografic, am avut alaturi de noi dovada raspandirii globale a acestui soi caci am avut vinuri din Romania, Franta, Bulgaria, Australia, Chile si Argentina.

Deja v-am spus poate suficiente detalii, e asadar momentul sa va prezint vinurile incercate si rezultatele obtinute de fiecare in parte la proba severa data in fata bloggerilor si a celorlalti iubitori de vin prezenti la eveniment.

Vinurile incercate au fost urmatoarele:
Nachbil Syrah 2003
Cocosul Syrah 2009
Syrah Reserve Special 2009
Syrah Wine Point 2009
Don David Syrah Reserve 2008
Marques de Casa Concha 2008
Filsell Barossa Old Vine 2008
Syrah by Enira 2007

Clasamentul poate il intuiti, poate ca nu. Nu va mai tin pe jar si va invit sa il rasfoiti mai jos:

Cu gandul pe Valea Ronului

Ne-am indreptat atentia la ultima noastra intalnire asupra vinurilor din valea Ronului. Inainte sa va spun ce vinuri am incercat cu aceasta ocazie, cinci la numar, poate n-ar strica sa va spun doua – trei cuvinte despre acest areal considerat deja clasic.

Din punct de vedere geografic zona are o pozitie central estica in raport cu teritoriul Frantei si incepe putin la sud de Lyon, continuand spre Mediterana pana in apropiere de Avignon. Cel mai adesea, veti observa tratarea diferita intre zona mai nordica, caracterizata prin vinuri rosii puternice si elegante in care rege este Syrah-ul si zona de sud dominata de un alt strugure rosu, Grenache, desi de multe ori veti fi surprinsi poate de numarul de soiuri ce intra in cupajarea anumitor vinuri de aici. Exista cum poate va inchipuiti si vinuri albe care se produc in aceasta zona, cu toate astea ele stau in umbra vinurilor rosii.
Ca mai peste tot, si aici producatorii se impart in trei categorii. Traditionalistii fac in continuare vinul precum faceau si predecesorii lor, modernistii adopta noile tendinte tehnologice si pragmaticii imbina ce e mai bun din cele doua tendinte adoptate de primele doua categorii. Daca traditionalistii prefera cel mai adesea butoaiele vechi, de dimensiuni mari, nu trebuie sa va mire ca adeptii noilor tendinte vor folosi adesea barique-uri noi.

Zona este cunoscuta atat ca producand vinuri fara pretentii, ceva mai rustice, dar si pentru varfuri, care provin cel mai adesea din zonele Cote Rotie, Hermitage sau, probabil cea mai cunoscuta denumire de origine din zona, Chateauneuf-du Pape.

Sunt sigur insa ca daca veti dori sa aflati mai multe despre Valea Ronului nu veti avea dificultati in a gasi materiale in acest sens asa ca imi indrept acum atentia asupra vinurilor pe care le-am incercat.

Am inceput cu un Emmanuel Darnaud Crozes-Hermitage Les Trois Chênes 2007: Colorat profund, cu tonuri violete; nas elegant, ce imbina note de fructe negre, toast, piper cu izuri carnoase si piele; gustul pare dominat de baric insa razbate si o imbinare de note fructate si ceva cacao; un vin fin pana la final cand devine usor aspru. (82 puncte)

Am continuat cu Domaine les Pallières Gigondas Les Racines 2007: un cupaj de Grenache in proportie de 80%, restul de 20% fiind impartit intre Cinsault, Syrah si Cleret; si el intens colorat; nas predominant fructat, in care se simte si o idee scurta de musetel; gura domoala, dar ampla; din punct de vedere aromatic, se simte multa capsuna, dar si ceva pruna si afine; aciditatea e una pronuntata; evolutia in pahar aduce cu ea un iz de zahar ars; final mediu. (89 puncte)

Incursiunea in Chateaneuf-du-Pape a inceput cu un E. Guigal 2003: prins intr-o zi mai slaba decat ne-am fi asteptat poate, dar inca interesant; nas elegant, cu trimiteri catre rodie, portocale rosii si alune de padure (in coaja); corpolenta buna; gura este inundata de note elegante de cireasa si pruna; cursiv si domol, devine ciocolatiu daca e incalzit in pahar; final mediu spre lung. (86 puncte)

A continuat cu Domaine de Villeneuve Châteauneuf-du-Pape Vieilles Vignes 2004: Intens si stralucitor in pahar; nas bogat in note de mure si dulceata de cirese; gura porneste puternic, cu note dulcege; taninii puternici il fac sa para inca tanar; notele lemnoase se simt difuz, fiind bine integrate in ansamblu. (92 puncte)
Am incheiat frumos, cu un Domaine du Pere Pape Chateauneuf-du-Pape 2005: Cupaj in stil Chateauneuf, adica Grenache, Syrah, Cinsault si Mourvedre; nas interesant; gura se plimba lent intre notele de cireasa si piele, duel ce pare a fi castigat in final de cireasa; lemnul se simte initial, se pierde in fruct, pentru ca in final sa revina in atentie, dar fara a lua fata aromelor primare; corpolenta buna. (94 puncte)

Dar pentru ca cele scrise mai sus au fost doar parerile si punctajele mele, haideti sa va spun si care a fost clasamentul general, obtinut in urma notelor acordate impreuna cu ceilalti participanti la intalnire, adica Mihnea, Radu, Dana & Ionut Mihai, Ghendaie Bobeica si Marc Dworkin.

Asadar, clasametul a fost urmatorul:

La 50/50 – Anne Gros & Jean-Paul Tollot 2009

Eticheta lui La 50/50 este o pata de culoare in peisajul vinurilor frantuzesti, cunoscute mai degraba pentru conservatorismul lor decat in coloristica deosebita.

Vinul are insa o poveste si mai interesanta, asa ca nu mai zabovim prea mult asupra etichetei. Ati putea crede ca numele vinului se trage de la faptul ca provine din 2 soiuri, dar nu e asa. El vine de la faptul ca, in spatele lui au stat doi oenologi cunoscuti, ce au facut o excapada in Languedoc, ei consacrandu-se pana acum pentru vinurile produse in Burgundia, dand astfel nastere acestui vin care imprumuta puterea specifica vinurilor din sud cu mineralitatea celor de mai la nord.

Vinul este etichetat ca Vin de Table, dar credeti-ma pe cuvant ca acest cupaj de Carignan, Cinsault si Grenache spune mai multe povesti decat te-ai astepta la orice alt vin clasificat astfel. Cum in cazul vinurilor de masa legislatia nu permite mentionarea pe eticheta a anului, producatorii au recurs la un truc si au specificat anul 2009 in dreptul numarului lotului.

Intreptandu-ne acum atentia asupra vinului, trebuie sa stiti ca nu a avut contact cu stejarul, lasand astfel cele trei soiuri sa se exprime in voie. Nasul tresare, vibrand sub presiunea aromelor crude de cireasa, piper si pruna. Gura e surprinsa mai intai de textura bogata lasandu-se apoi dusa in voie de povesti cu iz de macese si rodie sustinute de impresia minerala ce se impune spre final. (85 puncte)

Temperamentalul Pinot Noir (Degustare de grup)

Am observat ca multa lume cand aude de Pinot Noir face referire la filmul Sideways, mai exact la personajul Miles din film, care prefera Pinot Noir-ul in dauna Merlot-ului. Dealtfel, am citit ca, dupa lansarea acestui vin vanzarile de Pinot Noir in Statele Unite au crescut simtitor, chestie cat se poate de interesanta si care te face sa te gandesti putin la ce influenta poate avea un astfel de film.

Niciunul din noi, cei prezenti la degustarea de miercurea trecuta de la Ginger, nu suntem atat de radicali in ceea ce priveste cele doua soiuri mai sus amintite, cu toate astea, am supus atentiei noastre pentru acest episod soiul reprezentativ al Burgundiei.

Si pentru ca tot am facut referire la Sideways, inainte sa trec la prezentarea vinurilor pe care le-am incercat si a rezultatelor obtinute, dati-mi voie ca de data asta sa inlocuiesc orice alt comentariu cu pasajul din film in care acelasi personaj vorbeste despre acest soi.

Ok, acum revenind la vinurile noastre, trebuie spus ca am avut de-a face cu 7 vinuri din acest soi, 2 din Franta, 4 din Romania si unul din Bulgaria, toate vinurile fiind carafate la inceputul degustarii, care s-a efectuat in orb.

Stiu ca sunteti poate interesati mai degraba de rezultate, asa ca nu va mai retin si vi le prezint ceva mai jos: