Sunset Canyon – Cabernet Sauvignon 2005

Ajuns acasa dupa o zi de munca, apuc sa o ajut pe Nicol putin sa pregatim ceva de-ale gurii (o salata cu telina, pui, maioneza si nuci) si, cum sade bine atunci cand mananci ceva, arunc un ochi peste cele cateva sticle de vin ce le am in casa. Nu stiu exact de ce, ma opresc asupra unui Cabernet Sauvignon californian: Sunset Canyon 2005.

Tocmai ce citisem zilele astea despre asocierea vinului cu mancarea pe blogul lui Mihnea (care vad ca devine tot mai serios in postarile lui, fapt pentru care il felicit) asa ca ma gandesc ca, fiind o salata relativ mai grea, ar pica bine vinul rosu de care ziceam.

Vinul in sine nu m-a impresionat, dar mi-a amintit de o dicutie cu un fost coleg , american, avuta in fata unui pahar de vin romanesc. El imi spunea ca vinurile romanesti sunt oarecum prea dulci, chiar si cele seci, fapt pe care il aprobam la randul meu avand in vedere ca la acel moment majoritatea vinurilor seci romanesti se aflau la limita inferioara a ceea ce inseamna sec in viticultura vest europeana. Poate ca si acum e inca asa, dar parca acum sunt din ce in ce mai multe vinuri romanesti tot mai serioase. Daca ma insel va rog sa ma contraziceti. Discutia avea loc acum doi ani, iar vinul din paharele noastre era o Feteasca Neagra (Cramele Halewood), un vin bun dealtfel.

Revenind la Cabernet-ul nostru, ei bine tocmai asta am remarcat in primul rand la el: faptul ca pe langa gustul usor fructat, destul de diluat, se remarca o dulceata destul de evidenta, tocmai ca cea de care vorbeam anterior. Stiu, este foarte posibil ca amicul de care aminteam nici sa fi auzit de Sunset Canyon, pentru ca nu este oricum genul de vin care sa impresioneze sau care sa-ti ramana prea mult in memorie.

Mai incercam…

Nota: Publicat deasemenea si aici.

2 thoughts on “Sunset Canyon – Cabernet Sauvignon 2005”

  1. Multumesc pentru apreciere, Alin!

    As vrea sa adaug ca impresia de dulce pe care o resimtim se poate datora nu atat cantitatii de zahar rezidual, asa cum suntem tentati sa credem, ci mai degraba intensitatii aromelor de fruct din vin si a continutului de alcool, mai ales pe seama unei aciditati si astringente mai scazute. Este exact ceea ce am simtit si eu acum vreo 2 ani intr-un Pinot Noir sec de-a desptul de la La Cetate, care saracul era doar intens aromat si nu putin dulce cum mi s-a parut mie! (deh, inceputurile…).

    Mihnea

  2. Mihnea,

    Ai dreptate. La vinul asta insa am avut acea senzatie pe care mi-e greu sa o definesc (dar o sa incerc) si anume ca dupa primul contact dulcele o ia intr-o directie si aromele in alta. De asta am pus dulceata mai degraba pe seama restului de zahar.

    Oricum, asa cum ai spus si tu, mai am multe de invatat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *