Impreuna cu sotia si cumnata mea am hotarat sa punem la cale eliminarea oricarei monotonii in care ne complaceam de o vreme. Nu va ganditi la prostii pentru ca despre monotonie culinara era vorba. Planul suna cam asa cel putin o data pe saptamana unul dintre noi va urma sa gatesca o chestie pe care n-a mai pregatit-o pana atunci. Ca initiator al acestei geniale idei a trebuit sa dau un exemplu astfel ca am fost primul care a trebuit sa gateasca ceva. Cum dintre cele trei personaje eu sunt in mod evient cel mai putin experimentat am plecat de la o reteta care era recomandata de catre sursa drept una usoara. Asa a si fost si daca mai pun la socoteala si faptul ca pastele cu dovlecei si prosciutto au fost si apreciate de restul echipei as putea zice ca proiectul s-a lansat cu succes. O sa va tin la curent cu evolutia lui.
Foarte interesant experimentul. Nu primesti si testeri din alte parti?
Stai sa vedem intai reactiile adverse ca nu vreau sa te expun la vreun pericol :)).
heheheheee, reactii adverse zici ?
tatal meu, (adrdelean pofticios) le testeaza pe mine.
Ori de cate ori gatesc ciuperci culese de mine, suna la telefon:
-no, ai gatit ciupercile ?
-ihi, chiar acuma mancam !
-no, binie, tulai, atunci vin si io sa manc peste una ora …
peste una ora, intra in casa:
-ati mancat ?
-daaaa, o fo’ bune !
– no, tulai, amu musai sa manc si io !
🙂
:)) La ciuperci e mai complicat.
In cazul meu reactia adversa ar fi fost de exemplu o replica de genul ‘nu mai bine de acum doar te te uiti cum gatim?’ sau ‘tu doar deschide sticla de vin ca de restul de ocupam noi’ insa nu a fost cazul :D.
Multumesc de reteta. Cum merge magazinul?
Interes este, vine cate unul sa cumpere o sticla si pleaca cu 2-3. Insa mai avem de luptat cu cei care intra, se uita si vor Murfatlar, Jidvei sau Busuioaca de Bohotin … si le spun ca producatorii redutabili, ca cei mentionati nu lucreaza cu incepatori, nu au incredere sa le incredinteze spre vanzare vinurile, mai ales cu unii asa mici ca noi … 🙂
Inteleg. O tot bateam pe sotia mea la cap sa ne apucam de asa ceva. desi mai degraba incercam sa imi fac mai mult mie curaj. Dar pe langa efortul material (considerabil pentru noi care suntem oarecum la inceput de drum) ma tem de reticenta unor astfel de oameni de care amintiteati mai devreme. Oricum Resita este un oras destul de mic ceea ce insemna ca ideea ar putea tine si in alte locuri, dar cel mai probabil voi sfarsi invidios cand cineva va deschide un astfel de magazin in locul unde mi-l imaginam eu.
ma bag si eu la mancat daca mai acceptati testeri 😀
off topic (desi suna tare delicios postul tau):
multumesc ca treci pe la mine.
mult succes in continuare!
@Amalia: ma gandesc tot mai serios sa trag o fuga la IKEA sa mai iau 2-3 scaune :)))
@aida_b: n-ai pentru ce sa-mi multumesti…o fac pentru mine:)).
Adevarul e ca daca se intampla sa citesc pe undeva ceva care sa-mi placa de obicei revin ;).
M-am distrat sambata, am trecut pe la magazin, sa-l vada si sotia si s-a nimerit sa apara un domn care s-a uitat indelung peste vinurile expuse si, la final, a vrut cel mai bun vin din lume: Tokaj. I-am spus ca, deocamdata, nu avem si i-am “cerut sfatul” ce vinuri sa mai aducem … in afara de Tokaj, omul nu mai cunostea nimic, nici macar Busuioaca sau Tamaioasa….
:)) sunt convis insa ca era foarte mandru de preferinta lui.
Uite vezi! d-aia n-are vulpea coada…intru si io aici frumusel sa citesc despre ceva avioane, tractorase si cand colo, hop! vad mancaruri si alte bunataturi, cand io-s nemancata, e ora 13 si mai am si de asteptat…urat! 😀
laura…ce tractorase?
Pai s-o las pe Laura sa raspunda, nu?
@ andreea: eeh era asa o figura de stil, te astepti cand intri pe blogul unei parti masculine sa afli despre chestii masculine…nu mancarica apetisanta…tin minte ziua in care am vazut acest post cu bunataturi ca eram lihnita de foame…asa ca eram indreptatita sa protestez! 😀
da, si eu tin minte. intr-adevar era lihnita de foame :)))