Venind dupa el cu mostenirea data de precedentele editii, Smerenie 2010 pare mai degraba un cal de curse trimis la linia de start inainte de vreme. Intens colorat, probabil mai mult datorita Dornfelder-ului ce a intrat in cupajare alaturi de Pinot Noir si Syrah, vinul lanseaza promisiuni din pahar, de unde nasul puternic (desi putin verde) trimite cu gandul catre scotisoara, putina cacao si ceva zmeura (mai ales dupa ce se incalzeste putin).
Aromele pornesc lent, dar se implinesc in soapte de cacao, visina, cireasa si o schita subtire de vanilie pe final. Aciditatea priveste usor de sus spre media cu care am putea fi obisnuiti si completeaza structura care per-ansamblu e una diafana. (84 puncte)
Cum ti se pare in comparatie cu Magnumul din 2009?
Nicusor, nu stiu cum e magnumul 🙁
ce chestie, l-am baut la Bruno acu doo saptamani si… parea un vin foarte nepregatit sa iasa pe strada: verde, gol, scindat parca, neadunat.
Cam asa l-am simtit si eu, cred ca cineva s-a plans cineva ca nu mai au pe stoc si 2010 a fost bagat la inaintare.
Cam asa. Si am inteles ca magnumul de 2009 ar fi stat in baric si in sticla atat cat si-a dorit Liviu Grigorica. De asta te-am intrebat daca le-ai incercat pe amandoua.
@Nicusor, daca au scos 2010 ma gandesc ca 2009 nu prea mai exista. Poate doar magnumul de care zici.
Da, doar magnumul. Lansat la GoodWine anul trecut.
Eu am un Smerenie 2009,cred ca l-am gasit la Romaero standul cramei. Cred ca e bun,nu?
Buna Lidia si multam de vizita.
As indrazni sa zic ca 2009 e mai bun decat 2010 (cel putin la acest moment) si sper sa nu-l supar pe Domnul profesor cu asta. 🙂