Seara slovena cu vinuri Santomas

Despre vinurile Santomas am apucat sa va spun cateva cuvinte in cel putin trei randuri aici pe blog. Ieri insa, la invitatia doamnei Eugenia Dumitru, din partea importatorilor Santomas in Romania, am avut ocazia ca, alaturi de alti cativa bloggeri si de alti invitati de seama, sa descopar si alte minunatii ale producatorului sloven si, poate la fel de important, sa aflam cate ceva despre povestea Santomas direct de la domnul Ludvik Glavina, proprietarul cramei, ajunsa prin fiica dumnealui, Tamara Glavina, la a 5-a generatie de vinificatori.

Dincolo insa de cuvintele frumoase pe care domnul Glavina ni le-a spus, adevaratul motiv pentru care ne-am strans cu totii la Ginger ne astepta cuminte in sticle. Sase la numar au fost vinurile pe care le-am incercat si fiecare a fost insotit de un fel de mancare gandit, din cate am inteles de organizatori si pregatit de bucatarul celor de la Ginger.

Toate vinurile au avut o poveste de spus, n-am sa intru insa in detalii prea multe. Mie unul toate mi-au placut. Binentels, unele mai mult decat altele.

Mi-a placut Malvazija 2008, destul de atipica pentru cum imi aminteam eu vinurile din acest soi. Mi-a placut Cabernet Sauvignon-ul 2008, la fel de sangvinic cum il stiam de la ultimele intalniri.
Mezzo Forte 2006 ne-a intampinat cu un nas superb, complex si foarte bine lucrat. Din pacate, corpolenta nu a tinut pasul cu debutul exuberant.

Ei bine, de aici, gazdele noastre au schimbat foaia si au scos artileria grea.M-am reintalnit cu Refosk-ul Antonius 2004, care asemeni unui lord englez, si-a etalat aromele sofisticate, smochine, tutun si cate si mai cate, ai putea sa stai o zi sa le povestesti.

Dupa un asemenea vin, as fi fost tentat sa pun intrebarea ce mai poate urma. Ei bine, surpriza serii pentru mine, pentru ca pe Refosk il stiam deja, a fost Cabernet Sauvignon Antonius 2005, extrem de fructos, dar si floral (n-am putut sa-mi scot din cap liliacul care mi s-a parut ca m-a urmarit la fiecare gura din acest vin). Un vin, poate la fel de bine lucrat ca celalalt Antonius, dar din cu totul alt registru, ceva mai accesibil as zice. Daca ma intrebati pe mine, eu il prefer pe 2004 celui din 2005, dar cel din 2005 are insa o calitate in plus fata de acesta: se mai gaseste inca. 🙂

Cortina a fost trasa de un Grande Cuvee Certeze 2005, un vin elegant si cizelat, care a avut insa nenorocul sa urmeze celor doua Antonius.

In concluzie, a fost o seara foarte agreabila in care am descoperit si alte vinuri ale producatorului sloven, pe langa cele pe care deja le stiam, si in care am invatat ca e bine sa nu crezi niciodata ca stii totul despre un producator daca ai incercat un vin foarte bun al lui, chiar si daca acesta se cheama Antonius Rofosk 2004.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *