Rece ca gheata

Meciurile din calificari au trecut ca un film pe repede-nainte. Toate eforturile insa nu mai inseamna nimic daca azi nu face un meci mare.

Gheata luceste iar publicul striga ceva, dar ce exact ii este imposibil sa inteleaga pentru ca ii este cu neputinta sa isi ia ochii de la pucul care inca se odihneste in mana arbitrului in tricou cu dungi.

Se aude un fluier, o chemare la lupta.

Dupa cateva miscari haotice pucul ajunge la el si culoarul liber il ademeneste spre poarta. Intre el si atele portii nu se mai interpune acum decat gheata, portarul si costumul acestuia care pare sa ia dimensiuni colosale. Crosele rezervelor bat a ecou in mantinela, iar el avanseaza metru cu metru cu o viteza ametitoare desi distanta pare sa nu se micsoreze deloc.

Totul se petrece parca in reluare, dar si cu o rapiditate fenomenala in acelasi timp.

Patinele incep sa descrie (e)S-uri rapide pe luciul alb.

Pucul is continua fuga gonit de crosa nervoasa care acum se ridica spre umarul stang. Schimba rapid directia, pucul si crosa se afla acum de partea dreapta a alergatorului. Pregateste lovitura, sala amuteste.

Nu, nu e gol. Cade sau, ma rog, suna un telefon, el se trezeste si isi cauta cu mana una din carjele rezemate de pat .

La naiba, de azi renunta la una din ele. Ce hocheist joaca cu doua crose deodata?

Leave a Reply

Your email address will not be published.