Penne cu brocoli

Am apucat sa mentionez in treacat, cu ceva vreme in urma, despre beneficiile pe care le am de pe urma cunostintelor culinare, acumulate in aproape 10 ani in care a locuit in Italia, ale celei mai mari dintre surorile mele. Cum in anul ce tocmai s-a incheiat ea si cumnatul meu au decis sa se intoarca in tara era si normal ca si aceste beneficii sa fie mai multe si mai dese.
Despre pastele cu brocoli, pe care le-a pregatit ultima data pentru noi, de cand le-am mancat am tot povestit tuturor persoanelor cu care in discutiile noastre am atins si domeniul culinar pentru ca pur si simplu mi-au placut la nebunie. Din acest motiv si presimt ca nu va trece prea mult pana le voi incerca si pe cont propriu.

Dar despre ce e vorba mai exact? Am sa incerc sa fiu scurt ca sa nu-mi fac pofta singur. Primul ingredient este optional. Eu am sa va spun totusi exact intocmai cum am procedat noi. Asadar se ia una bucata sunca (nu foarte mare; eu pana acum din ce se gaseste in supermarketuri cel mai multumit sunt de bacon-ul de la Gourmet din care este suficient cam un sfert de bucata ), se taie bucatele si se pun la foc peste un cub mic de unt pana se rumenesc usor. Odata ce sunculita prinde putina culoare se elibereaza tigaia pentru a pregati brocoliul. Inainte ca acesta sa se puna in tigaie se taie 3 catei usturoi (care va fi ulterior indepartat) peste untul ramas de la bacon. S-a folosit brocoli congelat care se aseaza in cratita, peste usturoi, fara a necesita o decongelare prealabila. Imediat ce brocoliul incepe si el sa se desfaca se va adauga sunculita pregatita anterior putina sare si condimente pentru paste. Intre timp puteti pune si pastele la fiert. Este de preferat, pentru o astfel de reteta, sa se foloseasca paste scurte, gen penne. Cand pastele ajung sa fie al dente se vor adauga peste brocoli si bacon peste care se mai adauga numai daca este nevoie putin parmeggiano pentru a mari priza intre paste si celelalte ingrediente.

Odata gata…se mananca pe nerasuflate.

P.S.: Grazie Mimi!

9 thoughts on “Penne cu brocoli”

  1. Wow, ce bine arata. Am sa fac si eu. facem schimb de retete, ca eu gatesc frantuzeste (sora-mea sta in Franta) :))

  2. Buna Gabriela,

    Am vazut deja ceva mancaruri cu saveur pe blogul tau.
    Eu am mancat in weekend niste midii cu sos de usturoi foarte bune la o alta sora de-a mea (eu sunt norocos ca am mai multe) delicioase si asta desi eu nu ma dau in vand dupa fructele de mare. Marturisesc insa ca ma intimideaza putin sa gatesc un homar ca cel prezentat de tine, dar acum ca a trecut atat postul cat si sarbatorile cine stie…

  3. Buun. Gateste-l si cheama-ma si pe mine la masa. Eu vin cu sarmalele :))
    Glumesc. Doamne fereste sa mai fac sarmale iar ๐Ÿ˜›

  4. Cristi, tocmai ce pregateam spre postare o reteta nou incercata, e drept luata de pe net desi imi amintesc si acum niste cannelloni pe care i-a pegatit sora mea cand i-am vizitat la un moment dat in Italia (aia erau ce-i drept cu ricota si spanac spre deosebire de cei ce vor urma sa apara pe blog).

    Deocamdata am prins de la sora mea lucruri elementare cum ar fi ca italienii nu prea folosesc sare fina cand fierb pastele sau ca apa in care se fierb nu se arunca imediat ca nu se stie cand e nevoie sa o folosesti in caz ca pastele nu se prind foarte bine si am retinut si cateva marci de paste ca sa nu am surprize neplacute(De Cecco, Tre Mulini, etc), dar voi fi si mai atent pe viitor.

  5. Da, italienii nu folosesc decat sare de mare grunjoasa (italanul pitic din mine foloseste si el tot din asta)iar apa de la paste o folosesc la sosurile pentru pastele respective (iclusiv la foarte italienestile macaroane cu branza ๐Ÿ™‚ ) De Cecco gasesti si la noi dar si Voiello – care este divizia artizanala de la Barilla. Tre’ sa fii atent ca suprafata pastelor sa fie albicioasa si aspra, sa nu fie glbejita-maronie si lucioasa, ca data cu lac, asa cum sunt Barilla, Divella, Casa Roma,…etc ๐Ÿ™‚
    PS: ti-am raspuns pe blogul meu la intrebarea cu Bin-urile

  6. Multumesc, multumesc.

    Avand in vedere ca vine din partea unei persoane cu antecedente in bucatarie nu pot decat sa ma bucur :).

    In plus te rog sa ma crezi ca in realitate arata si mai bine :), iar despre gust…noi am facut deja din reteta asta un obicei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *