O intalnire cu final asteptat: Enira & Alira

M-am bucurat de invitatia lui Ghenadie Bobeica de la WineRo la o degustare de vinuri semnate de Marc Dworkin, facute la nord si la sud de Dunare pentru ca, desi sunt vinuri pe care le beau destul de des, le degust destul de rar. Invitatia se anunta cu atat mai interesanta cu cat, alaturi de vinuri deja cunoscute, aveau sa participe variantele recent lansate de Cabernet si de Rose.

Am sa incep oarecum ciudat cu concluziile.

Nu mai e nici un secret ca, in ciuda provenientei lor balcanice, vinurile aveau sa-si dezvaluie ambitiile lor bordoleze. Aici ma refer in special la Enira Reserva 2006, dar si la Enira 2006, care s-a rotunjit si asezat asa cum sade bine unui vin frantuzesc din aceasta zona.  Un alt aspect ce merita mentionat este ca, cu exceptia rose-urilor (lucru oarecum usor de inteles), veti observa si din punctaje ca, cel putin in opinia mea, variantele mai vechi merita mai multa atentie in acest moment. As putea intui ca Enira 2007 sau Cabernet-ul 2009 le-ar putea depasi pe cele anterior create, dar acum cele mai mature sunt mai aproape de potentialul lor maxim (daca nu chiar acolo), iar in privinta celor ceva mai tinerele, nu ne ramane decat sa fim putin mai rabdatori. Alira 2009 despre care va spuneam cu ocazia ultimei degustari de merlot ca incepe sa capete forma si forta in exprimare, mi-a confirmat aceasta impresie. Marturisesc ca atat la Aliman, cu ocazia lansarii, cat si la intalnirile anterioare de pe la Goodwine, acest vin nu ma inspirase foarte mult. Am fost tentat sa cred ca atat se poate face dintr-o vie tanara si ca vinul nu va mai evolua foarte mult. Fara a ignora acest aspect, pot spune ca m-am grabit putin in a-l judeca atat de devreme.

Sa intre vinurile…

Rose 2010 (40% Syrah, 40% Petit Verdot, 20% Merlot): Culoare frumoasa (foaie de ceapa ar zice specialistii), ce pare sa raspunda mai degraba exgentelor de pe malul Senei; nas fructos si proaspat ce imprastie note de corcoduse si piersica si doar un difuz iz floral; aciditatea este ridicata, iar gustul imbie a primavara; backgroud-ul e usor mineral; citricele iau prim-planul pe final; postgust mediu spre lung. (86 puncte)

Rose 2009 (50% Syrah, 50% Petit Verdot): Rosu aprins; nasul are un usor iz caramelizat peste notele de trandafir si visina; Gura e domol parfumata cu note de mar si grapefruit, dar sustinuta de aciditatea inca ridicata care il dezechilibreaza putin; postgustul scurt aduce cu el un usor iz de coaja de paine. (79 puncte)


Alira 2009: Nas interesant, cu parfumuri ample de cireasa si ciocolata amaruie; taninurile sunt destul de ferme; alcoolul sta ascuns dupa arome de pruna uscata si un iz dulceag de caramel si da vinului o tinuta catifelata; postgustul mediu spre lung trimite spre cafea, smochina si ierburi aromatice. (86 puncte)

Easy by Enira 2008: Nas sprintar, aranjat cu tonuri de sos de tomate, menta si un usor plus mineral; gura rotunjita este sustinuta de izuri de maces si sambure de cireasa; finalul castiga in plus o nota piperata. (81 puncte)

Cabernet by Enira 2009: Nasul imbina miezul fructat cu un iz destul de puternic de vanilie; gura dulceaga, inca neimplinita, amesteca arome de mure si afine; aciditatea este ridicata si taninurile ferme; finalul isi croieste drum cu arome de Mocca si menta; promitator. (82 puncte)

Cabernet by Enira 2008: Nasul fin ascunde note de capsuna si o tusa de cacao; linia gustativa curge lent si se coloreaza cu arome de lemn dulce si vanilie; final mediu. (85 puncte)

Enira 2007: Nasul iti zambeste cu nuante de cerneala, ciocolata si mult fruct (afine); taninurile ferme fac ca vinul sa para foarte textural; finalul imbina note condimentate cu un iz vegetal. (87 puncte)

Enira 2006: Nas elegant, plin de rotunjimi de lemn dulce si propolis; taninurile sunt moi si defileaza lasand in urma un iz de tabac si magiun; finalul mediu spre lung nu se lasa dus pana nu iti trimite mesaje despre ardei iute si ierburi aromatice. (89 puncte)

Enira Reserva 2006: Nasul expresiv se grabeste sa isi faca intrarea cu alaiul lui de rodie coapta, piele si dulceata de capsuni; gura prietenoasa, sustinuta de arome de tabac si scortisoara; alcoolul este foarte bine integrat; nu exceleaza prun fruct, dar are o complexitate aparte; final prelung. (93 puncte)

9 thoughts on “O intalnire cu final asteptat: Enira & Alira”

  1. Corect…vinurile de la Enira sunt constante in calitate si arata ca un producator serios poate face minuni si in “estul salbatic”. La mine e invers situatia, mai des le degust si mai rar le beau..:) Ultima data la Good Wine, m-a impresionat culoarea Rose-ului si m-a intrigat gustul, cam diferit de celelate rose-uri de la targ, parca mai puternic si mai pronuntat – un rose cu caracter (interesant si cupajul cu Petite Verdot care semnaleaza inclinatia producatorului catre stilul frantuzesc).
    Am mai incercat un Cabernet Sauvignon cu personalitate (parca 2009) care in putin timp sa o devina si mai complex cand o sa se mai estompeze influenta baricului pentru a face loc caraterului vinului. In rest, Alira Merlot nu am gustat pana cum, dar sunt curios ce au reusit sa faca la nord de Dunare. Poate iau si producatorii nostri “din zona” nota ca “se poate” si mai umbla la calitate…
    Oricum, putin off topic, bulgarii sunt inaintea noastra nu numai la castraveti si muraturi, dar si la calitatea vinurilor. Si aici nu vorbesc doar de Enira dar si de alti producatori (majoritatea cu capital si know-how strain -francez, italian, etc.) care fac vinuri din ce in ce mai apreciate, in crestere din punct de vedere calitativ.

  2. Dan,

    Inclin sa cred ca tu ai incercat Cabernet-ul 2008 si Rose-ul 2009. Celelalte sunt calde, abia ajunse in tara.
    Rose-ul 2010 e cam cel mai bun rose baut de mine in ultima vreme.

    Corect. Odata tot o sa se trezeasca dinozaurii si o sa reinvete abc-ul vinurilor de calitate.

    Adevarata si observatia legata de bulgari fie ca ne place sau nu sa o recunoastem. Nu mai spun nimic de turism ca ma bufneste si rasul.

  3. Este posibil, tinand cont cand a fost targul Oricum de cate ori am avut ocazia sa beau ceva de la ei, nu m-au dezamagit.
    M-ai facut curios cu Rose-ul 2010, nici cel de la targ nu mi s-a parut rau.
    Ca tot veni vorba de bulgari am dat tot la Good Wine de un Pinot Noir de la ei (Edoardo Miroglio, parca) care mi s-a parut excelent, fata de ce am gustat pe la noi.
    La capitolul turism viticol la noi pe unii ii bufneste plansul, pe altii rasul, in functie de personalitate :); dar daca vrei “distractie” si “aventura” te poti risca sa bati la portile domeniilor viticole romanesti. Noi nu ne-am maturizat la capitolul vin de calitate…de apoi turism..

  4. Erau pe mijloc peste drum de standul cu gatitul…:) Nu erau reprezentanti directi, cred ca erau distribuitori…dar nu mai stiu cine.Uite ca m-am uitat pe site la poze si erau chiar reprezentatii directi: Eduardo Miroglio. Cred ca i-ai pierdut pentru ca suna prea italian, dar via e in Bulgaria si mai au una in Italia. Parca din ce stiam Miroglio e un italian care se ocupa de textile (cred ca face si lohn pe Bulgaria) dar s-a apucat si de vin si il face bine. Are o investite masiva in Bulgaria si deja cateva medalii in palmares pentru vinurile lui. Mie mi-a placut ce am gustat la el.

  5. “Odata tot o sa se trezeasca dinozaurii si o sa reinvete abc-ul vinurilor de calitate.” – m-a luat si pe mine rasul :)) Cat despre turismul viticol, v-ati duce la “dinozauri”? Sa ce? Las ca deocamdata e foarte frumos la un Stirbey, Urlati, Recas, Basilescu si alte cateva podgorii tot subtirele ca suprafata de cultivare, dar cu produse de calitate, oameni primitori si care au trecut de a, b, si c…..

    Aveti idee daca exista pe undeva la vanzare in RO Rose-ul asta miraculos, ca-mi lasa gura apa la ce vad scris aici?

  6. @berbecutio

    Eu recunosc ca sunt curios sa ii vizitez pe unii din ei. Stiu ca o parte din ei au mostenit niste chestii interesante.

    Sa stii ca bunul simt nu tine de suprafata cultivata. Am intalit si oameni de la crame mari care sunt foarte ok (vezi Recas de exemplu), cum am intalnit si oameni de la crame mai mici care se dau mari domni.

    Legat de Rose, o sa ma interesez si iti spun. Foarte probabil nu se gaseste inca, dar se va gasi cat de curand.

  7. @berbecutio , Alin are dreptate, un producator care se respecta si vrea sa construiasca un brand, indiferent decat de mare este, nu ocoleste ci dimpotriva incurajeaza turismul viticol. Practic nu e forma mai buna de promovare pentru un produs, decat sa ii asociezi o experienta placuta, o istorie, o poveste, iar prin turism poti face chestia asta. Pe de alta parte si serviciile turistice au de castigat deoarece, viceversa, prin vinul pe care il promoveaza capata o componenta tangibila, palpabila (poti sa inceci, sa cumperi pentru acasa si apoi sa iti aduci aminte peste cateva luni, ani cand il consumi).
    Un producator care incurajeaza turismul practic mie imi spune ca isi ia in serios produsul si pune brandul si notorietatea inaintea castigului/sticla. Din tursim nu castigi foarte mult, vis-a-vis de cantitea de vin pe care o produci si vinzi, dar te ajuta enorm la imagine si promovare. Mai e mult pana unii producatori de la noi or sa inteleaga chestia asta, oricum acum sunt mult pe “campii” in ceea ce priveste orientarile de marketing.
    Este pacat pentru ca producatorii de traditie (“dinozaurii”), asa cum a spus si Alin mai sus, au niste chestii foarte interesante de povestiti si aratat..doar ca prefera K1 si vinurile “la norma” care induc diabetul..in fine…

  8. @berbecutio

    Rose by ENIRA 2010 se gaseste de circa 2 saptamani la WineRo si la distribuitori. E posibil insa ca in magazine sa existe stocuri de 2009.

    l.e.: se pare ca in acest moment doar la Escargot mergi la sigur pentru 2010

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *