Lovituri in stil italian


Cum poate va asteptati nu puteam sa ma intorc din Italia fara cateva impresii oenologice (asta desi n-am fost la festivalul international de vinuri de la Roma care s-a desfasurat in aceiasi perioada cu sederea mea acolo). Desi experientele/experimentele din acest domeniu au fost ceva mai multe am sa insist cel putin pentru moment doar pe doua dintre ele. Doua care rup insa cerul (gurii) si care te fac sa intelegi greutatea unei sticle de vin Italian.


Prima lovitura: Un Brunello di Montalcino – Casisano Colombaio 2001. Orice persoana mai mult sau mai putin avizata in ale vinului a auzit foarte probabil de Brunello, de fapt acesta este si singurul punct slab pe care i l-am gasit acestui vin: faptul ca eram pregatit si aveam asteptari mari de la el. Restul? Nu a putut decat sa confirme aceste asteptari, un vin amplu si grav cu miros intens, un mixt de arome de fructe coapte si piele si un gust pe masura.

A doua: Spuneam putin mai devreme ca Brunello are reputatia unui vin foarte bun si ai intotdeauna asteptari mari de la el. Cel de-al doilea vin insa se afla oarecum intr-o situatie diferita asta desi anul din care provenea 1988 il putea da oarecum de gol. Sper sa nu ma condamnati prea tare daca o sa imi permit sa aseman putin cele doua vinuri, asta pentru ca atat Brunello-ul mentionat anterior cat si Chianti-ul Il Grigio San Felice au ambele o vigoare (desi diferite, distincte, dar sobre amandoua) care te fac sa iti reconsideri pareri, sa modifici clasamente, iar gustul de cirese amare a acestui Chianti te face sa te gandesti la cate surprize iti poate oferi invechirea unui vin bun.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *