Am incercat asadar la ultima noastra intalnire sa reparam cate putin din aceasta grosolanie, pentru ca si in cazul nostru s-a intamplat ca de cele mai multe ori cand alegeam drept tema vinurile frantuzesti sa avem pe masa in majoritatea cazurilor vinuri bordoleze.
In ciuda faptului ca in lista noastra s-a strecurat si un vin din Bordeaux (a carui prezenta nu a regretat-o oricum nimeni dupa cum veti vedea mai jos) am reusit prin lista de vinuri alcatuita de noi aseara sa acoperim o parte din zonele nedreptatite pana acum.
Despre ce zone e vorba? Veti vedea in cele ce urmeaza.
Bourgogne Hautes-Cotes de Nuits 2007 (alc. 12.5%): Diafan si sarac ca intensitate coloristica (chestie destul de des intalnita dealfel la un Pinot Noir), dezvaluie in nas un usor iz mentolat, cu striatii vegetale si pamantoase, dar care se dezvolta spre pruna afumata odata cu trecerea timpului; gura nu se ridica insa la asteptarile pe care nasul ti le-ar putea da; este destul de apos, desi prinde ceva tonalitati vegetale si minerale se incheie usor acrisor. (74/100 puncte)
Chateau MasNeuf Compostelle – Costieres de Nimes 2005 (alc. 14%, Valee du Rhone): Culoare sangerie intensa; carnos inca din nas, arunca parfum de zahar ars si multa cireasa; corpolent si cu tanini domoli, imprasitie in gura arome de scortisoara si rodie insotite de fine note picante; un vin inca tanar, poate inca neasezat. (81/100 puncte)
Mas Belles Eaux – Les Coteaux Languedoc 2005 (alc. 14.5%): Stralucitor, debuteaza cu un nas calm, initial fructos (zmeura), este imbogatit de note de cacao si un iz usor iute; In gura atacul este nervos si vireaza spre piper si menta verde; taninurile proeminente danseaza rapid; se deschide in final intr-un evantai de arome (mure, vanilie si patlagina). (88/100 puncte)
Chateau d’Aiguilhe 2004 (Cotes de Castillon, alc. 13.5%): Rubiniu intens; nas bordolez, clasic si riguros; debutul este fructos (coacaze si capsuna), dar se imbogateste cu izuri vegetale (pastarnac si brusture); gura bogata prinde rotinjumi de piele, ciocolata si anason; bine echilibrat, se pierde intr-un postgust destul de lung si imbietor. (93/100 puncte)
Les Dentelles du Chateau – Gigondas 2007 (alc. 14.5%): Culoare rubinie; nasul este sangvinic si aduce cu mirosul de carne cruda si cerneala (in plan secundar); in gura este plin si gustos; are rabufniri de fructe rosii, atat de padure (fragi), cat si citrice (grapefruit rosu, chestie ceva mai rar intalnita la un vin rosu) si vanilie; final dulceag, caramelizat. (85/100 puncte)
Foarte frumos. Acu' dupa atatea neaose si argentiene&co ne intoarcem incet-incet de unde a inceput toata nebunia. Si eu contemplu in zilele linistite listele a vreo doi comersanti straini cu vinuri frantuzesti.
George,
Exact aceiasi impresie o am si eu.
De fapt, daca nu ar fi atat de costisitor, e usor sa faci o pasiune pentru vinurile frantuzesti.
Da, costurile de transport+asigurare fac prohibitiva toata treaba. Ori trebuie sa se asocieze mai multi, ori sa comanzi vinuri scumpe si atunci 30-40 de euro par o suma mai usor de suportat:)
Cunosc pe cineva pasionat de vinuri frantuzesti in Galati. Daca vrei, te pun in legatura cu el :))
sa nu crezi ca n-am facut planuri in acest sens:)
sunt sigur ca ati facut 😀
Uite cum ma barfesc ei p-acilea :)) Alin, planuri sunt, stai linistit 😀
George, tre' sa trecem de la starea de contemplatiune la cea de actiune asap 🙂
:))
Trecem, trecem. Din ianuarie:)
Asta suna ca vesnicul de maine ma apuc de invatat. 😀