Ca sa intelegeti ultimele doua postari mai bine, trebuie sa marturesesc in mod public ca, am o oarecare slabiciune in ultima vreme pentru soiul Chardonnay. Va spun asta doar asa, ca sa stiti si nu pentru ca Chardonnay-ul din acest episod ar fi vreunul care sa impresioneze. Stiti cum se-ntampla, nu? Cu ceea ce iti place esti mai exigent decat in restul cazurilor.
Culoarea este frumoasa, galben-verzuie. Nasul, usor retinut, imprastie o boare fina de grepfruit si ananas.
Este cat se poate de evident ca nu este un Chardonnay baricat si nu cred sa fi avut vreun altfel de contact cu lemnul, de aceea, este lasat sa isi exprime in voie tipicitatea de soi. Gura este sustinuta de arome placute de lamaie si para, aciditatea fiind relativ modesta. Finalul este mai degraba timid, dar agreabil. (71 puncte)
Am avut si eu neplacerea.
Stiu, parca mi-ai zis.
Cum crezi ca ar gasi unchiul Costica acest vin?
Asta? A, “Caaat? 25 de lei??? Si e facut in…Chile??? Pfai, a innebunit lumea. Am eu un “shardonei” de Fartanesti- mama-mama!”
:))