Cu cateva zile inainte de Paste, primavara dadea primele semne de curaj. De afara se auzeau tipete de copii ce se intorceau sau se duceau la scoala.
Mama il asteapta, il urmareste cum isi leaga sireturile (in felul lui) cu un usor aer dezaprobator si apoi ies impreuna pe usa. Incepe un scurt dialog in care ii explica ca vor merge intr-un loc anume, despre care el nu stie prea multe si ca cineva ii va da o lingura de dulceata.
Sa fii cuminte, da? Te inchini cu mana dreapta, primesti o lingura de dulceata si ne intoarcem acasa.
Da, raspunse el scolareste, cu gandul deja la felul de dulceata ce avea sa-l primeasca.
Pasii mamei lovesc grabiti trotuarul gri. El, tanand-o de mana la un pas in urma, merge putin aplecat pe spate de parca s-ar impotrivi directiei in care merg.
Trec pe langa locuri si cladiri care ii sunt deja cunoscute, o unitate militara la poarta careia vede de fiecare data cate un soldat patruland cu o arma pe umar (el scoate mana din buzunar cu doua degete lipite precum teava unui pistol si trage in directia soldatului, soldatul ii zambeste), Sala Polivalenta cu cercurile olimpice mari desenate pe ea, care il trimit cu gandul la timbrele cu teme olimpice din clasor si tot asa.
Ajung in fata unei biserici. In ciuda perioadei neprietenoase cu astfel de practici, o coada destul de lunga de parinti si copii se intinde pana in afara ei.
Mama il intreaba daca il dor picioarele sau daca mai poate merge putin,
El clatina din cap in semn ca da, asa ca isi continua drumul pret de 10 minute. Ajung in dreptul altei biserici. Aici e aproape pustiu. Intra in biserica, unde doi-trei copii asteapta si ei dulceata.
El se uita fascinat catre imaginile de pe pereti, trece de scenele cu judecata de apoi si se uita apoi la figurile ce par a fi acolo de cand lumea. De pe cupola bisericii il priveste un Iisus calm. El continua sa se uite in sus nefiind atent la ultimele cuvinte ale mamei.
Aprinde o lumanare si o tine in mana stanga pentru a se putea inchina cu dreapta asa cum a fost instruit. Nu trece prea mult si ajunge in dreptul Parintelui imbracat in haine lucitoare.
Acesta il intreaba cum il cheama. Baiatul raspunse cu voce scazuta. Primeste lingura de dulceata care, asemenea apei de la nunta din Cana Galileii se transformase in vin si inghiti.
Iesi din biserica in lumina soarelui primavaratic putin derutat.
Mama, dulceata asta avea un gust ciudat.
Mama ii zambeste, ii incheie primul nasture de la haina si il lua iar de mana inainte de a porni la drum.
frumos, domnule! frumos!
🙂