In America

Nu este vorba de numele filmului cu Robert De Niro, care apropo, mie mi-a placut foarte mult, ci despre invitatia careia am avut placerea sa ii dau curs saptamana trecuta la resedinta Ambasadorului Statelor Unite la Bucuresti, Domnul Mark H. Gitenstein si al sotiei acestuia, Doamna Libby Gitenstein, pentru a descoperi pe taram local, caci astfel e considerat spatiul delimitat de zidurile bine pazite ale resedintei de pe Soseaua Kiseleff, cateva vinuri si delicioasa carne de vita din aceasta tara.

Am avut ocazia, alaturi de alti cativa iubitori ai vinului, care au venit fie de la Oradea, fie de la Pitesti, fie de mai aproape, cum a fost cazul lui Madalin, sa parcurg pe decursul serii un drum prezentat initial de Sergiu Nedelea, care a trecut succint prin istoria oenologica a Statelor Unite, dar desavarsit in final de cateva marci cunoscute de vinuri de peste ocean.

Vinurile prezentate au fost vinuri pe care de altfel le putem deja gasi pe piata noastra, ele fiind importate fie de Crama Oprisor, cum e cazul vinurilor Beringer, fie de Cramele Recas, in cazul vinurilor de la Robert Mondavi, fie de Heinrig Distribution, care aduce pe piata noastra vinurile de la E&J Gallo Winery si Hess Family, sau Kendall-Jackson, importate de Lerida International.

Evenimentul a mai cuprins si o degustare de Bourbon, dar cum am avut suficiente lucruri de descoperit in cazul vinurilor, care au facut un tandem fericit cu vita pregatita de bucatarii de la J.W. Marriott, o sa continui prin a enumera remarcatele mele din seara cu pricina, ordinea fiind una aleatorie.

M-a bucurat asadar reintalnirea cu Rancho Zabacco (Zinfandel 2008, prod. E&J Gallo), despre a carui varianta din 2007, am scris la un moment dat aici.

Mi-a placut sa descopar un producator pe care nu il incercasem, Kendall-Jackson, de la care am remarcat varianta Reserve 2008 de Pinot Noir, dar si de Chardonnay.

De la Robert Mondavi, as mai incerca Cabernet-ul 2005 ce ii poarta numele.

Hess Family, si el un producator nou pentru mine, m-a impresionat cu un Pinot Noir Sequana 2009 si un Zinfandel Artezin 2009.

Daca ar fi sa remarc si un vin de la Beringer, atunci m-as opri asupra unui Merlot din 2002, usor greoi, dar dichisit.

Credit foto: Wine and Knives

5 thoughts on “In America”

  1. Deci Rancho Zabaco era 2008 pana la urma?
    Sequana era cam prea alcolizat, trebuia aerisit putin. Oricum au un stil aparte de interpretare a Pinoit Noir-ului.
    Beringer-ul Merlot mi-a placut si mie.
    Artesin-ul nu l-am apucat in prima faza, ca l-a terminat Mona pe tot..:)

  2. Dan,
    2008 scria pe fisele de degustare, 2008 am scris si eu.
    Sequana mi-a placut mult de tot. Poate l-am prins eu mai rece, nu am retinut cat alcool avea.

  3. mi-ai lăsat gura plină de salivă ! am înghiţit tot şi apoi am turnat pe nerăsuflate, aşa cum doar un necunoscător face, o cana de aprox 250 ml de vin de la persoană fizică din Popeşti , jud. Vrancea.
    Felicitări pentru participarea la un eveniment atat de important !

  4. @Vali, multumesc!
    Daca efectul a fost sa bei 250 ml de vin, fie el si de la persoana fizica, si nu o halba de bere, tot e bine :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *