Apropos de comploturi cosmice: cred ca vi s-a intamplat cel putin o data sa simtiti ca ati ajuns la capatul rabdarii, ca totul e in van si ca doar o minune mai mare sau mai mica va poate scoate la capat. La fel ni se intampla uneori cand in agitatia de zi cu zi nu vedem minunile ce se intampla langa noi si continuam sa le cautam de cele mai multe ori fara success. Citisem la un moment dat un banc in care un om se ruga lui Dumnezeu sa castige la loterie, insa cum nu castiga niciodata repeta la fiecare inceput de an cererea. Povestea se repeta, fara succes, timp de mai multi ani, pana cand omul nostru ajuns la batranete, ii cere lui Dumnezeu acelasi lucru, Dumnezeu raspunzandu-i: Dar cumpara odata biletul ala!
De ce am facut aceasta paranteza? Pentru simplul fapt ca la toate astea m-am gandit dupa ce am vizionat povestea lui Henry Poole, care afla la un moment dat ca sufera de o boala incurabila si ca urmeaza sa moara in curand. Cum era poate de asteptat, acesta sufera o schimbare, se izoleaza, isi cumpara o casa in apropierea locuintei in care a copilarit cu intentia de a astepta resemnat inevitabilul sfarsit. Minune sau nu (ma veti intelege mai bine daca vedeti filmul) Henry afla in finalul povestii ca nu a fost de fapt niciodata bolnav si ca nu numai ca nu urmeaza sa moara (cel putin nu curand),dar isi si gaseste jumatatea in tot acest timp, care locuia in casa de alaturi si pe care in alte conditii e foarte probabil sa nu fi ajuns sa o cunoasca.
pare cam de fete asa:) acum am in lista de asteptare niste filme mai serioase..
Se poate. Asta e un lucru rau pentru un film?