Enira fara limite

Enira nu este nicidecum o apartitie noua pe acest blog. Daca insa o sa ma intrebati de ce atata Enira, am sa va raspund simplu (vorba reclamei): insemna ca n-ati incercat-o pana acum.

Cu toate astea, ati putea fi tentati sa ma intrebati in continuare ce noutate poate aduce o alta postare despre aceste vinuri bulgaresti.

Ei bine, dati-mi voie sa intru oarecum in detalii despre ultima intalnire a amicilor vinului (Radu, Mihnea, Dana, Ionut) , intalnire pusa in scena cu ajutorul lui Ghenadie Bobeica si Mircea Niculescu de la WineRo si gazduita de Ginger.

Degustarea s-a dorit a fi o verticala prin sortimentele create la Bessa Valley sau, mai degraba, o incercare de a observa evolutia pe care aceste vinuri au avut-o in timp.

Si, pentru ca tot am amintit de o punere in scena, actul intai a apartinut rozeurilor:

Enira Rose 2009, alc. 14,5%: Nas prospat, primavaratec in care se citesc note florale (zambila) si un strop de capsuna; gura proaspata; vinul are o finete aparte (poate chiar l-ai certa un pic pentru cumintenia lui) si este bine echilibrat; prinde ceva mai mult curaj pe final. (79 de puncte)

Enira Rose 2008, alc.13%: Culoare de foaie de ceapa; nasul are un plus de fruct comparandu-l cu precedentul vin; continuand comparatia sesizam o diminuare a impresiei de prospetime, dar o complexitate si o catifelare mai ridicata; in gura se simt ceva nuante de petala de trandafir, dar si putin glicerol ce il fac sa para ceva mai dulceag ca primul. (83 de puncte)

Enira Rose 2006: Un vin de un rosu aprins; nas cosmetizat cu note de dulceata de capsuni; este cel mai grav la gust dintre cele trei rose-uri, dar si cel mai plin de fruct (capsuna si coacaza); pentru prima data in seara asta simtim si ceva tanini. (77 de puncte)

Dupa rozeuri, si-au facut aparitia doua vinuri Enira care, facand in continuare analogie cu o punere in scena, ar putea fi asociate cu personajele feminine ale filmului nostru (desi vinurile in sine nu sunt deloc unele feminine).


Enira 2007: Nas cald plin de fructe rosii cu o tusa de condiment si vanilie; gura generoasa in care fructul si stejarul sunt prinse intr-un vartej aromatic; postgust amplu si placut; are atuurile unui tanar fotbalist sud-american talentat, caruia nu-i lipseste decat disciplina de joc; vinul poarta in el amintirea primului meu contact cu Enira de acum aproape un an. (88 de puncte)

Enira 2006: Un nas mai retinut si ceva mai fin; la miros, notele fructate sunt insotite de ceva personal pe care eu l-am asociat cu uleiurile de pictura; in gura cireasa, vanilia si tabacul se imbulzesc sa iti tina companie; nu are notele fructoase atat de evidente ca ale primului, dar finalul este civilizat si prietenos. (85 de puncte)

Pentru ca orice film trebuie sa aiba si personajele lui masculine am continuat cu Enira Reserva.

Enira Rezerva 2007: Nas elegant; se identifica miros de piele, cireasa si note de cacao; atac puternic in care se simte perioada petrecuta in stejar; gustul este placut si plin de fruct in care se poate sesiza si un usor iz de scortisoara.(90 de puncte)

Enira Reserva 2006: Nas catifelat si lin, foarte placut; bine rotunjit si antrenat; gustativ, vinul se lauda cu aroma de dulceata de cirese si ceva cafea (mai ales pe final); da impresia unei copii mai retusate a lui 2007; postgust domol si romantic. (92 de puncte)

Daca ar fi sa ma incapatanez sa continui analogia cu o piesa de teatru sau cu un film, n-as putea sa-i gasesc o pozitie mai adecvata ultimului vin din aceasta seara decat aceea de regizor, care stie sa se joace cu reactiile publicului si sa foloseasca efectele speciale exact cand si cum trebuie.

Ce nume poarta acest regizor?

BV by Enira 2007: Nas colorat si sofisticat, plin de arabescuri aromatice; gura ampla si vibranta este insotita de tanini atletici si de amprente de cireasa, macese si nuci verzi (dar parca si ceva marar); postgust exploziv. (95 de puncte)

6 thoughts on “Enira fara limite”

  1. La rose-uri nu prea se aplica ceea ce ai spus cu urmarirea evolutiei vinurilor, pentru ca vinurile sunt din soiuri total diferite intre ani, asa ca poti face doar o comparatie intre ele. Eu as spune ca urmaresc evolutia daca soiurile din cupaj ar fi in mare aceleasi.

  2. Mihnea,

    Corect, in cazul roseurilor nu se aplica aceasta observatie, dar chiar si asa compararea lor nu a fost mai putin interesanta.

  3. Am avut emotii din cauza aromelor de cauciuc din cele 2 tinere Enire, mai ales ca in weekend m-am documentat mai bine despre defectele vinurilor, despre care am scris ieri un post. Acolo erau asociate aceste arome de cauciuc ori cu mercaptanii, ori cu brettanomyces. Insa citind despre soiul Syrah am invatat ca notele de afumat, precum si cele de cauciuc si gudron, sunt caracteristice invechirii vinurilor provenite din acest soi.

  4. Mihnea,

    Am citit despre documentarea ta. Eu am simtit o chestie putin curioasa doar la al doilea rose, dar care s-a dovedit o alarma falsa, acessta fiind pana la urma si preferatul meu pe aceasta culoare.

  5. He he! Eu am ajuns sa simt cauziuc ars in majoritatea vinurilor baute. Cred ca m-am infectat cu ceva:)
    Ciudat, dar am citit undeva ca degustatorii americani sunt mai predispusi la receptarea mirosului de cauciuc ars, decat europenii. Cine stie, poate nu ne-am nascut in locul potrivit?
    🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *