Der Riesling Manifesto: Degustare de grup

Odata cu sfarsitul sezonului estival, am revenit saptamana asta la Ginger pentru a continua calatoria noastra pe taramul vinului. Vremea fiind inca una frumoasa, ne-am gandit ca merita sa mai zabovim pret de o intalnire doua asupra soiurilor albe. Cum Riesling-ul reprezinta o tema pe care nu am abordat-o de prea multe ori, i-am dat acestua ocazia sa ne incante papilele.

Depre Riesling la modul general ar fi multe de zis, cum sunt multe de zis in cazul tuturor soiurilor care fac cariera. Unii zic ca, neamtul, e de fapt singurul soi de origine non franceza cu succes international. Daca e asa sau nu, putem discuta ceasuri intregi, cum tot ceasuri intregi am putea discuta despre versatilitatea acestui soi, cultivat cu succes acasa la el, in Germania, dar si in alte tari precum Franta (in Alsacia), Austria si chiar Australia, versatilitate ce da nastere atat unor vinuri seci, ceva mai austere, cu o pronuntata tinuta minerala, cat si (la capatul celeilalte extreme) unor vinuri dulci fine si armonioase.

De ajuns insa cu generalitatile, sa vedem deci cu ce ne-au surprins Riesling-urile noastre.

Intr-o prima faza, voi incerca sa va descriu cate putin impresia artistica lasata de cele cinci vinuri, umand ca apoi, sa va invit sa discutam latura ceva mai tehnica, adica punctajele obtinute de fiecare vin in parte utilizand fisele de degustare.

Malat Kremstal DAC Riesling Steinbühel 2010: Nas frumos ce imbina note minerale cu tonuri usor florale si parfum de mar; gura este usor dezechilibrata, gustul acrisor de pe final iesid putin in decor; aciditate ridicata. Pe mine personal m-a pacalit putin si cu un iz discret de kerosen, lucru oarecum ciudat pentru un Riesling atat de tanar.

Pierre Sparr – Riesling Reserva 2006, Alsace: Nas autentic de Riesling. Daca spuneam despre cel anterior ca m-a pacalit putin, ei bine, acesta ne-a dat o adevarata lectie despre acest combustibil. Pe langa tonurile de kerosen isi face simtita prezenta si un pronuntat iz de miere. In gura, notele fructoase par sa trimita spre gutuie, piersica si mango. Finalul e dulceag, mediu spre lung.

Kuhling Gillat Riesling G.G. 2008, Niesten Olberg, Rheinhessen: Debuteaza nefericit, cu un usor iz medicamentos ce se calmeaza abia dupa rotirea indelungata a paharului. Isi fac aparitia tonuri de mere batute, ceara si fagure de miere ce mai salveaza putin din situatie.

Diel Riesling G.G. Goldloch 2006: Culoare straluciotoare, nasul cuminte prevesteste finetea vinului pe care o vom descoperi imediat. Imprastie note de lime si pepene galben; gust curat, aciditatea este bine integrata si mascata de o fructozitate buna. Un Riesling de clasa.

Schlossgut Diel – Darsheimer Goldloch – Riesling Kaninett 2004, Nahe: Stalucitor, imprastie un parfum ce mie mi-a adus aminte de camara bunicii, in care erau tinute mere confiate si pere; zaharul e bine incorporat si ascuns printre notele de pere, gutuie, miere si flori de iasomie; tot zaharul e insa cel ce il face sa para mai plin decat alte vinuri.

Cam astea au fost parerile subsemnatului, cat despre clasamentul general, acesta a fost urmatorul:


Despre originalul Der Rieling Manifesto puteti citi aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *