Degustare de grup – Riesling

Asa cum a scris deja Mihnea, inca de la inceputul intalnirilor noastre, el a venit cu propunerea sa dedicam o degustare Riesling-ului. Eu, trbuie sa recunosc ca, am avut de prea putine ori ocazia sa ma intalnesc cu acest soi (sa ne intelegem, vorbim despre Rieslingul adevarat, nu despre cel italian), iar de cele cateva ori in care ne-am intersectat era vorba de cupaje in care se regasea si acest soi. Acest lucru, dar mai ales faptul ca nu de putine ori am auzit vorbindu-se de bine acest tip de vin, m-au facut cel putin curios inainte evenimentului de ieri de la Ginger. 

Desi, dupa denumire, soiul poate parea foarte cunoscut, simt nevoia sa reamintesc ceea ce am spus si in paranteza anterioara si anume ca Riesling-ul de Rin este cu totul alt soi decat cel italian pe care il intalniti ceva mai des in Romania, dar care da nastere unor vinuri mai putin pretentioase sau mai degraba neutre.

Acestea fiind zise si inainte de a trece la vinuri, o sa mai spun ca pe mine acest soi a reusit sa ma surprinda destul de placut. Desi vinurile au fost destul de diferite, sau poate tocmai de aceea, pot spune ca am deslusit motivele pentru care mi se recomnda in trecut un astfel de vin. N-am sa spun ca Rieslingul ar pune in pericol preferinta mea pentru alte soiuri, insa cel putin de dragul diversitatii, va recomand sa nu ezitati sa incercati si voi un astfel de vin. S-ar putea ca si voi sa fiti la randul vostru surprinsi.

Dar sa lasam vinul sa vorbeasca…


Rudesheim Estate 2005 (prod. Georg Breuer, Rheingau, Germania): Culoare stralucitoare; nasul dezvaluie arome de banane si pepene galben; gustul este insa mai degraba citric, proaspat, domol, devine mai aromat pe final; postgustul este placut si destul de persistent; intensitatea se pierde treptat odata incalzit in pahar.

Schlossgut Reichartshausen 2006 (prod. Balthasar Ress,Rheingau, Germania): Culoare vezuie; nasul combina nuantele citrice, in care se simte mai evident grapefruit-ul, cu cele florale; gust dulceag si citric; aciditatea ridicata se combina bine cu restul de zahar; finalul este mediu si nu foarte intens.

Bernkasteler Badstube Spatlese Feinherb 2005 (prod. DRK Sozialwerk, Mosel-Saar-Ruwer, Germania): Culoare galbuie; nas ceva mai mineral; gustul este foarte aromat cu tente de lime si miere; restul de zahar pare sa acopere usor dezavantajos aciditatea.

Bernkasteler Badstube 2003 Rieling Kabinett (prod. Dr. H. Thanisch,Mosel-Saar-Ruwer, Germania): Culoare auriu intens; nas de miere si flori de tei; arome complexe si elegante; bine echilibrat; finalul este domol; postgust fin.

Diel Riesling GG Dorsheim Goldloch 2006 (prod. Schlossgut Diel, Nahe, Germania): Vin de un galben pai; nas foarte fin; dezvaluie arome de para si salcam; gustul este echilibrat si puternic aromat; aciditate buna; postgust placut si plin.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

6 thoughts on “Degustare de grup – Riesling”

  1. felicitari pt tema acestei degustari!

    imi pare bine sa vad ca adevaratul Riesling (a se citi cel de Rhin)este bagat si el in seama.

    Vinurile germane sunt printre cele mai trecute cu vederea, din pacate. Iar un Riesling german care capata acea tenta de petrol (mai ales prin invechire)este ceva unic si inimitabil.

    Bravos!

  2. Ciprian,

    Felicitarile le merita Mihnea pentru ca, asa cum am zis, a fost ideea lui. Probabil daca n-ar fi fost el eu nici la ora asta n-as fi avut prea mare habar despre aceste vinuri.

    Legat de tenta de petrol/kerosen am tot glumit in timpul degustarii pe seama ei, dar eu unul inca nu sunt foarte sigur ca am simtit-o. Parca al treilea vin din lista a avut un usor astfel de iz. Mai trebuie studiata treaba :).

  3. Atunci, felicitari lui Mihnea:)

    Ce-i drept, acea tenta de petrol nu este evidenta la toate Riesling-urile germane. Conteaza foarte mult si treapta de calitate a vinului(clasificarea nemtilor nu este una chiar usor de retinut), precum si anul recoltei…

  4. Se poate. Vinurile n-au fost insa tocmai unele oarecare. Ultimul de exemplu este un Grosses Gewachs. Sper ca am scis corect. 🙂

  5. Ciprian are dreptate, buchetul de petrol apare la învechire, deci vinul GG de care aminteşti, Alin, nu a prea avut timpul necesar. Eu am simţit acest buchet chiar în vinul din 2003, poate nu în Kabinett-ul degustat de noi, dar în Auselese cu siguranţă. S-ar putea să mai găseşti la Vinexpert o sticlă să simţi cu nasul tău! Mie prima dată nu mi-a placut, chiar eram revoltat că blocheză celelalte arome de fruct şi miere, pe urmă m-am gândit că e chiar uluitor să se dezvolte un miros aşa de străin de fructul din care s-a născut. Ciudat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *