Cuvee(rticala) Charlotte

Am avut bucuria ca in aceasta saptamana, la invitatia SERVE, pe langa degustarea in premiera a Cuvee–ului Charlotte 2008, sa fiu pus fata in fata cu alte 6 surori ale acesteia, din recolte diferite, luand astfel parte la o degustare pe verticala a cupajului, poate cel mai cunoscut al producatorului din Ceptura si poate si a primului asamblaj romanesc de dupa revolutie (daca gresesc, va rog sa ma trageti de maneca).

Initiativa unui astfel de eveniment a venit pe fondul lansarii celei de-a 10 editii al acestui vin si la intalnire au luat parte prieteni ai vinului din presa, din blogosfera, dar si profesionisti ai domeniului.

Ajunsa la aceasta editie jubiliara, Charlotte a tinut neaparat sa se imbrace de gala, astfel ca, asa cum veti remarca cand va veti intalni cu ea, veti recunoaste la varianta din 2008, hainele purtate la prima ei iesire in lume, adica insotita de semnatura celui care a crezut in ea cel mai mult,  Contele Guy de Poix.

Asa cum spuneam, am avut alaturi de noi, cei prezenti la fericitul eveniment, varianta cea mai recenta, adica 2008 insotita in ordinea in carea le-am si degustat de variantele din 2007, 2006, 2005, 2003, 2002 si 2001. Un nume, 7 vinuri , 7 povesti, toate interesante si deloc lipsite de vlaga in ciuda varstelor lor.

Am sa incerc in cele ce urmeaza sa va transcriu cate putin din notitele luate dupa primul tur de forta prin cele 7 vinuri, pentru ca la al doilea, discutiile se incinsesera oricum si as fi riscat sa va scriu destule, dar mai putin ceea ce cred eu.

2008: Tacticos si incisiv deopotriva; poate inca putin neasezat in gura; destul de taninos, vinde promisiunea unui vin mai calm pe viitor; finalul prelung amesteca izurile fructate cu notele condimentate. (87 puncte)

2007: Frumos rotunjit si amplu in nas; in gura da usor senzatie de dulceag; taninii sunt amplii si sutin contururile de cacao, fructe rosii si scortisoara; finalul prietenos; da senzatia per ansamblu a unui vin cizelat si bine inchegat. (91 puncte)

2006: Matur din punct de vedere coloritic, este destul de asemanator cu varianta din 2007; vine in plus cu ceva idei iodate ce se simt in gura frumos construita; un amestec interesant de scortisoara, cireasa si rodie ce se inchide intr-un iz usor migdalat pe final. (90 puncte)

2005: Date fiind conditiile total neprielnice din Dealu Mare, cupajul din acest an provine din  zona Babadag; culoare diafana, nasul defileaza cu izuri de tomate si miez de nuca; corpolenta medie; gustul e ceva mai mineral ca la celelate vinuri, se simte insa si o nota discreta de coacaze, ce este acoperita odata cu evolutia in pahar de un parfum caramelizat. (83 puncte)

2003: Nas rotunjit de vreme; usor mai auster; gura se inchide usor dulceag dupa ce trece prin stari ce trimit spre smochina si capsuna coapta. (85 puncte)

2002: Vinul se deschide mai greu, dar derleaza povestea lui lent si frumos; Cabernetul pare ca se impune in duelul cu Feteasca; si umple dialogul cu notele vegetale; finalul este pronuntat mineral; foarte interesant. (88 puncte)

2001: Nasul valseaza intre fructe rosii si note iodate; bogat si bine rotunjit, surprinde prin aciditatea inca usor de sesizat; are greutate si degaja spre final tot ce poate scoate mai bun o Feteasca Neagra veche de 10 ani. (84 puncte)

In loc de concluzie, trebuie sa spun ca exceptand varianta 2008, care se afla inca la stadiu de tanara speranta (mai ales incercat in cadrul in care am facut-o eu), mi-a placut mult 2007 si aproape la fel de mult 2006, in timp ce dintre batranele, mi-a ramas gandul la 2002.

In imaginile de mai jos, veti remarca pe langa vinurile despre care v-am scris si un exemplar al primului vin imbuteliat la SERVE.