Category Archives: Viognier

Degustare Septembrie: Viognier

Cred ca a trecut destul de multa vreme de cand n-am mai sumarizat pe blog rezultatele intalnirilor noastre de la Ginger. Dati-mi asadar voie sa reiau acest obicei si sa va povestesc despre ultima noastra isprava – intalnirea dedicata soiului Viognier.

Pe scurt, 6 vinuri si 6 oameni, la ceas de seara, la piciorul Podului Grant s-au strans sa vada care e treaba cu Viognier-ul.

Iata cum am vazut eu vinurile:

Esprit De Serame Viognier 2011, Languedoc – Franta, 12% alc: auriu, in nas imprastie izuri de lime si lychee; destul de corpolent si inzestrat cu o aciditate vioaie; finalul se strange intr-o imbratisare de izuri minerale si ierboase. (79 puncte)

Vallegarcia Viognier 2010, Montes de Toledo, Spania, 14% alc: auriu, prietenos si puternic in nas, emana note usor florale si izuri de caisa; echilibrat in gust, inzestrat cu o aciditate ce captuseste frumos vagul rest de zahar; in gura descoperim arome usor untoase si trimiteri catre piersica. (82 puncte)

Yalumba The Y Series Viognier 2009, South Australia, 14.5% alc: Desi m-am intalnit relativ recent cu varianta 2008 a acestui vin, acesta s-a prezentat diferit si a adus mai degraba cu  un Riesling in nas, unde am descoperit nuante de kerosen, cremene si fan; lucrurile continua similar si in gust; finalul aduce cu el un iz discret de mar batut. (80 puncte)

Condrieu 2009, E. Guigal, Franta, 14% alc: Un reprezentant de seama al soiului Viognier, inzestrat cu un nas elegant, usor vanilat, degajand cu lejeritate nuante de miere si frezie; in gura da dovada de calm, readucand in atentie note florale, pe care le alatura celor de ananas si gutuie. (85 puncte)

Yalumba Viognier Eden Valley 2009, Australia, 14.5% alc.: Coloristic, prezinta nuante verzui;  olfactiv, da dovada de complexitate, aruncand la bataie izuri de miez de paine si ananas; aciditatea buna sustine aromele de mango si lemongrass; final amplu si intens. (84 puncte)

Louis Cheze Pagus Luminis Condrieu 2008, Franta, 14% alc:  defect (50 puncte)

Cum a aratat clasamentul:

 

 

Yalumba The Y Series Viognier 2008

Am incercat zilele trecute un Viognier din gama The Y Series al producatorului australian Yalumba.

Este un vin clar, colorat difuz in auriu, cu un nas intens si interesant. Din pahar evadeaza note vag vanilate si izuri de biscuiti si ananas. Gura profita de aportul unor arome de gutuie, lychee si sambure de caisa, ce mascheaza foarte bine cele 14.5 procente de alcool. Finalul este mediu spre lung. (86 puncte)

Albele din umbra (degustare de grup)

Simt nevoia sa incep prin a justifica putin titlul de mai sus. Nu e foarte greu de intuit totusi. Ne-am propus pur si simplu ca in aceasta intalnire sa incercam cateva vinuri albe facute din soiuri care se bucura de mai putina notorietate decat suratele lor gen Sauvignon Blanc sau Chardonnay.Dupa cum veti putea vedea mai jos ne-am atins scopul, asta desi printre vinurile degustate s-a strecurat si un Chardonnay, fapt care nu ne-a deranja insa prea mult.

Vinurile serii au fost urmatoarele …

Tamari Reserva 2008 – Torrontes (13.5% alc. La Rioja – Argentina): Un vin exotic al carui nas neexagerat de puternic trimite catre tine parfumuri citrice si usor florale; Gura este proaspata, intens aromata, are si ea aceleasi trimiteri placute catre fructele exotice (lamaie si portocala), dar si ceva piersica si miere; aciditatea ridicata se simte pana in finalul lung si primavaratec.

Domaine St. Paul 2006 – Viogner (13.5% alc. Prod. Charles Thomas, Franta): Culoare aurie intensa; nasul este destul de dificil si usor greoi; gust nu foarte complicat, in care poti simti aluzii discrete catre florile de tei si pepene galben; spre final simturile se opresc o clipa pe o nota de sambure de caisa; final destul de scurt.

Mosse – Les Bonnes Blanches – 2006 – Chenin Blanc (13.5% alc. Anjou – Franta): Culoarea inchisa tradeaza caracterul oxidativ; nas tare, greoi, usor spirtos; confirmarea caracterului oxidativ nu se lasa asteptata mult si devine evidenta odata ce gusti vinul; este insa posibil ca intentia vinficatorului sa fi fost aceea de a obtine un vin de o asemenea maniera; vinul este corpolent, iar aromele cele mai evidente sunt cele de lemn si vanilie (oarecum in exces), in plan secund se simte si o usoara nota de miez de paine proasopata.

Le Volpare – Soave Classico 2006 – Garganega (12% alc. prod. Tommasi Viticoltori, Italia): Vinul are un nas fin, prospat si usor ierbos; fiind un vin demisec, baut intr-un astfel de context, zaharul este primul care iese in evidenta, dar asta il si face sa para si mai corpolent; notele din gust amintesc de florile de musetel; finalul este proaspat, floral.

Terroja de Sabate i Coca 2007 – Xarel-lo (13% alc. Castellroig, Spania): Un vin extraordinar despre a carui varianta din 2006 v-am povestit acum ceva vreme aici; nas elegant si incitant ce poarta un dialog ciudat cu tine; are inca de la debut profilul unui vin pe care fie nu il placi fie il adori; aciditate ridicata; gura iti este inundata de arome curate de ananas, grepfruit, dar si note mai complicate;, greu de interpretat; are un usor iz de tutun si discrete note untoase ce aduc putin cu fructul de avocado bine copt; final armonios, curat desenat; bine echilibrat.

Nyakas – Budai Chardonnay 2007 (13.5%, Ungaria): Un vin medliat cu aur la Chardonnay du Monde un 2009; culoare aurie; nas floral ce imi aminteste de florile pe care in copilarie le numeam Mana maicii Domnului; Atac puternic, sustinut de arome de mar copt, vanilie si parfum de dulceata de caise; placut si echilibrat; un vin al carui forta se simte pe tot parcursul degustarii; final puternic vanilat, dar si usor dulceag.

Un clasament al preferintelor mele ar arata cam asa:

1. Terroja de Sabate i Coca 2007
2. Nyakas – Budai Chardonnay 2007
3. Tamari Reserva 2008 – Torrontes
4. Le Volpare – Soave Classico 2006
5. Mosse – Les Bonnes Blanches – 2006
6. Domaine St. Paul 2006 – Viogner

Sezonul culorilor deschise (degustare de grup)

Zilele calduroase ne-au obligat sa ne orientam la ultima noastra intalnire asupra unor vinuri de sezon, mai lejere, evident albe. Ne gandisem initial sa staruim putin asupra soiului Viognier sau a unor vinuri albe din Hexagon. Cu toate astea, ne-am multumit in final sa pastram doar criteriul culorii, fara a avea o tema foarte precisa.Vinurile au fost doar patru, iar faptul ca doua dintre ele au fost dezamagiri mai mari sau mai mici nu ne-a descurajat deloc si am plecat pana la urma acasa cu totii multumiti de ce au avut de oferit celelate doua vinuri din meniul nostru din seara cu pricina.

Actorii principali ai serii au fost urmatorii …

Sancerre Les Lorys – Marquis de Goulaine 2004: despre care v-am mai vorbit la un moment dat, a dezamagit de aceasta data, vinul fiind depasit si aratand astfel ca de cele mai multe ori vinurile albe merita baute cat mai tinere (fie ele si frantuzesti, desi e gresita generalizarea); nas oxidat, cu trimiteri vagi catre ceara si miere; nota fructoasa nu a disparut, dar este acoperita de notele imbatranite din vin ce il fac sa para un vin trist.Condrieu Laurus – Gabriel Meffre 2006: a fost vedeta serii; cu aromele de salcam si musetel sarind din pahar; nas foarte viu si vivace ce il face placut inca de la inceput; la gust, notele florale par ascutite, dar capata tonuri vanilate discrete ce se astern calm peste fundalul floral; finalul prinde rotunjimi exotice (papaya & mango).Alcesti – Ninfea 2006 Grillo-Chardonnay: Notele oxidative se imbina cu trimiterile untoase; gustul are ceva unduiri dulcege, dar neexpresive.Cotes du Rhone – Guigal 2005: Culoarea are tonuri verzui iar nasul bate spre mar verde; in gura, notele proaspete pornesc cu avant si capata finalitati citrice (Grapefruit); spre deosebire de alte vinuri albe, amareala din final vine cumva natural si este bine integrata in caracteristicele generale ale vinului.