Category Archives: Uncategorized

1 Mai cu bloggeri si vin (la Stirbey)

Tot poporul a stat saptamana asta cu ochii pe meteo cu speranta ca micii de 1 Mai nu o sa aiba parte de umbra si picaturi de ploaie. La fel am facut si noi, nu ca am fi mari amatori de mici, dar am fost invitati in aceasta zi de sarbatoare de catre Raluca Bauer sa vizitam crama de la Dragasani, unde Oliver Bauer mestereste Novacul, Cramposia si cate si mai cate.

Cum vremea a tinut cu noi, am avut parte de o zi cu soare si, la umbra cramei, alaturi de un pahar de vin l-am ascutat pe domnul Baron Jacob Kripp, ne-am reintalnit cu ceilalti colegi de blogosfera (de data asta am sa-l amintesc doar pe Nicusor Cazan pe care l-am intalnit prima data intr-un asfel de cadru), cu baietii de la Vinul.Ro si alti prieteni ai cramei.

Intalnirile de 1 Mai de la Dragasani au devenit deja o traditie, pentru mine insa a fost prima ocazie, sper sa nu fie si ultima, cand am vizitat crama de pe malul Oltului, pe care va trebui sa-l vedeti cu ochii vostrii ca sa va bucurati cu adevarat de peisaj.

Despre vinuri n-am sa va spun prea multe, cel mai corect ar fi sa le intrebati pe copiloatele mele, pentru ca eu am fost sofer de data asta. Am sa va spun totusi ca, pe langa intreaga gama de vinuri a casei am mai ratat si o verticala de Vitus Vetus orizontala de vinuri din 2005. N-am plecat insa cu mana goala, asa ca vom dezvolta subiectul pe viitor probabil.

Vinul de aur – Nyakas – Irsai Oliver, 2009 (Guest Post de Razvan Jurca)

Asa cum spuneam si in titlu randurile de mai jos apartin lui Razvan. El zice asa:

Au ungurii un scriitor care mie mi-a înfrumusețat copilăria. Jokai Mor se numește și capodopera lui (zic criticii) la care mă refer aici se intitulează “Omul de aur”. E un roman de aventuri, a cărui acțiune, dacă bine țin eu minte, se desfășoară pe cursul Dunării, între Budapesta și Cazane – undeva la începutul secolului al XIX-lea. Lectura e delicioasă:
ușoară, dar cu destul miez încât să devină seducătoare – intriga facilă, dar cu îndeajuns nerv și răsturnări de situație încât să se califice ca un veritabil precursor al scenariilor telenovelelor de azi, personajele – curat arhetipuri de foileton iar finalul, demn de Hollywood (comercial, ușurel, dar cum altfel decât fericit), te face ca după ce ai închis cartea, să vrei s-o mai citești odată.

Cam așa e și vinul pe care l-am încercat aseară – un Irsai Oliver (soi de strugure alb creat de viticultorul Pal Kocsis în 1930 din soiul local Pozsoni altoit cu Perla lui Csaba) și care seamănă, după coordonatele familiare nouă – cu un Muscat, dar unul cu un destin deosebit de interesant.

Lejer și curat, de un galbui discret-discret, fresh și cu arome dulci de trandafir, piersică verde, dar frumos identificabile zac într-ânsul și niște banane și ananas odihnindu-se pe un pat de flori de tei, acest vin aproape demisec, crocant și răcoritor povestește, pe limba degustătorului, despre o rețetă de succes pe care Vinul nostru de aur (că avem și noi scenarii din
astea) o mai caută încă pe undeva pe apa Sâmbetei.

Pentru că Nyakas-ul ăsta și-a confirmat valoarea la Paris, la Vinalies Internationales 2010, obținând o meritorie, zic eu, medalie de Aur la categoria sa. Și aici e diferența dintre vinul de aur al ungurilor și al nostru: sunt convins că ce-i în sticla pe care am savurat-o eu a avut și juriul în față când i-au dat-o! În ceea ce mă privește, dacă ar fi fost un pic mai sprințar și cu un finish ceva mai lung, i-aș fi dat 80 de puncte.
Așa cum e însă, la finalul unei zile însorite, când a alungat în mod plăcut oboseala și enervarea de la birou, gustat înainte și alături de un păstrăv stropit cu mujdei de usturoi, primește de la mine 78 de puncte împreună cu recomandarea de a fi cumpărat, cât mai este, de la Crama Noastră din Cluj Napoca unde sper să se mai găsească, la numai aproximativ 25 RON.

Și, iată, dacă am stârnit prin aceste rânduri măcar pofta de lectură, pentru cititorii care  nu pot să-și cumpere vinul din București, există o consolare, cumpărând măcar cartea, reeditată de editura LEDA. Se găsește la Librăria Eminescu și costă 42 de RON.

Vinuri fine romanesti si flori olandeze

Am bucuria sa va anunt aparita unui nou magazin de vinuri pe piata bucuresteana. De data asta, e vorba de unul orientat mai mult pe vinuri romanesti. Locatia am descoperit-o ieri (merci Bibi), cu ocazia unui eveniment organizat de proprietarii magazinului, in colaborare cu Cramele Recas, reprezentati aseara de somelierul Dan Alexandru, care ne-a prezentat cateva vinuri ale producatorului banatean (Chardonnay-ul si Rose-ul din gama Sole, ultimul o premiera pentru mine, Solo Quinta 2010, iar la inaltime cum va ziceam aici si doua vinuri din gama La Putere, o Feteasca Neagra si un Cabernet Sauvignon).

Stiu ca poate sunteti interesat si de adresa locatiei, asa ca am sa va zic ca e undeva in incinta Florariei Olandeze de pe Ramuri Tei (stiu, destul de dificil de ignorat plarfumul floral), dar si mai bine ar fi sa vedeti adresa exacta la ei pe site.

Scurta incursiune prin vinurile Olteniei (Degustare de grup)

Daca am inteles eu bine, urmatorul eveniment marca Vinul.Ro va avea drept principal subiect vinurile din Oltenia. Ei bine, nu voi putea spune ca ma voi prezenta nepregatit la acest eveniment pentru ca saptamana asta, impreuna cu ceilalti colegi de degustare, ne-am adunat la Ginger si am facut o scurta incursiune prin vinurile rosii din aceasta zona.

Am avut placerea sa redescoperim cu aceasta ocazie, pentru ca majoritatea dintre vinurile incluse in degustare n-au fost premiere pentru noi, vinuri bune, care fac ca aceasta zona de tara sa fie tot mai mult perceputa ca o zona cu un potential extraordinar.

Cum vorbaria multa nu face niciodata prea bine, sa vedem despre ce vinuri a fost vorba.

Domeniu Coroanei Segarcea – Pinot Noir 2008 (alc 13%): Culoare fina (caracteristica des intalnita la acest soi); porneste cu un usor iz de drojdie, care este insa acoperit de tonuri de visina; vinul este mai degraba arhaic (sau rustic daca vreti); lipsit de corpolenta, invaluie gura cu note de struguri proaspat striviti; taninii domoli. (69 puncte)

Prince Stirbey – Feteasca Neagra 2008  (alc. 14.5%): Nas sofisticat in care se simt radiatii fine de piele si verdeturi; in gura taninurile se simt fine, iar aromele de coacaze si mure prind o infatisarea condimentata pe final, cand apar si ceva tonuri de vanilie si lemn dulce. (85 puncte)

Prince Stirbey – Feteasca Neagra 2006 (alc. 14%): Rafinat inca din nas; imprastie arome de fructe rosii de padure, marar si scortisoara; spre deosebire de surata mai tanara, prizonieratul in sticla este mult mai evident; poate nu este la fel de expresiva ca cea din 2008, dar este in mod cert mai eleganta si mai rafinata. (87 puncte)

Prince Stirbey – Merlot 2007 (alc. 14%): Culoare rubinie; debutul olfactiv este dominat de tuse de cerneala si scortisoara, parca si putin lemn lacuit; taninurile sunt ferme si insotite de note evidente de visina si capsuna; semnele de baric sunt destul de evidente; nu impresioneaza prin corp, vinul fiind mai degraba fin. (82 puncte)

Cabernet Sauvignon 2009 – Crama Oprisor (alc. 13.5%): Culoare intensa; nas puternic fructat (mure, afine); latura fructata e foarte pronuntata si in gura, ei i se alatura si un iz fin de ciocolata amaruie; aciditate ridicata; vinul se simte corpolent, matasos, usor gliceros si explodeaza in final in tonuri pruna. (87 puncte)

Domeniul Coroanei Segarcea – Cabernet sauvignon 2008 (alc. 13.5%): Nas interesant, in care se simt tonuri de caramel si toporasi; vinul are corp si este sutinut de o aciditate destul de ridicata; gura capata accente vegetale, invaluite de o nota difuza de cacao; finalul mediu ia o usoara infatisarea dulceaga de cirese coapte. (83 puncte)

Erotikon – Cabernet Sauvignon 2007 (Cramele Oprisor, colectia 2008): Nasul cizelat exulta de notede fructe negre (afine) si macese; gust fin, sutinut de tonalitati vegetale (brusture si patrunjel) si maces (scuzati repetitia); componentele sunt bine echilibrate; postgustul elegant aminteste de visine si coacaze. (88 puncte)

1 An de blogosfera vranceana

In urma cu aproape un an, bloggeri vranceni si-au dat prima data intalnire asa ca, am putea considera acea zi drept data nasterii blogosferei din Vrancea in ciuda faptului ca bloguri pe aceste meleaguri existau si inainte (exista dovezi arheologice precise).

Cu aceasta ocazie,  adica cu cea a implinirii unui an de la acel eveniment, bloggerii strang iar randurile si isi dau intalnire pe data de 26 Februarie.

Locul inca nu e stabilit, dar il veti afla probabil de aici.

Poate o sa vreti sa participati, nu neaparat pentru ca voi fi si eu acolo (sper) , dar e posibil sa vina si Dreamteam-ul.