Category Archives: Tempranillo

Scurt pe 2 despre vinuri spaniole

Stiam foarte bine ca Spania joaca un rol important pe piata internationala a vinului si ca este unul din producatorii de top atat calitativ cat si cantitativ. Chiar si asa insa am fost placut surprins sa vad cat de bogata si variata este oferta de vinuri din meniurile restaurantelor sau de pe rafturile magazinelor, fie ele specializate ori nu (apropo, am avut surpriza sa gasesc intr-un magazin specializat doua vinuri ale Cramei Oprisor).

In aceste conditii, ca si in cazul alegerii fotografiilor de mai devreme, sa va fac un scurt rezumat nu imi este foarte usor.

M-am decis insa intr-un final sa va vorbesc despre doua vinuri.

Primul, un rose catalan (pentru ca aceasta zona a fost destinatia vacantei noastre), produs de vinificatorul numarul 1 din Spania (si din cate stiu eu, cel mai mare producator din Europa) Torres, si un vin de Rioja, pentru ca nu poti vorbi despre aceasta tara fara a aminti vinurile din aceasta zona sau despre soiul Tempranillo.

De Casta 2009 (Catalunya, prod. Torres): Editia din 2009 a acestui rose obtinut din cupajarea soiurilor Grenache/Garnacha si Mazuelo este una jubiliara, ce doreste marcarea a 40 de ani de la creearea primului rose al acestui producator; are culoare intensa (petala de trandafir) si este proaspat si efervescent; in gura se simt mentiuni fructoase (visina), dar si florale (trandafir), ce se imbina armonios peste aciditatea ridicata al vinului; senzatia de prospetime bucura pana la final.

Un detaliu interesant este faptul ca pe contra-eticheta acestui vin producatorul invita degustatorii sa impartaseasca experientele avute cu acest vin pe Facebook. Ia sa vedem cine e primul producator roman care urmeaza exemplul?!?

Cune 2007 (Rioja, Prod. C.V.N.E., alc. 13.5%): Culoare intensa iti face prezentarile, dupa care intra in scena nasul puternic, rumen, dovada a folosirii stejarului (si american); gura valseaza intre tonurile lemnos-vanilate si cele fructoase care se dezvolta odata ce vinul prinde curaj (cireasa, capsuna si maces); taninii sunt blanzi; final mediu cu un usor iz de caramel.

25 de vinuri, o singura seara

Seara trecuta a reprezentat una din cele mai interesante experiente din viata mea de degustator neautorizat. Am avut onoarea ca, impreuna cu ceilalti prieteni ai vinului (Mihnea, Ionut si Dana, din pacate Radu nu a putut veni), sa luam parte, alaturi de oameni cu o experienta vasta in domeniu precum domnul profesor Viorel Stoian, Constantin Croitoru, Liviu Grigorică sau Cătălin Galan, dar si de Cezar Ioan şi Valentin Ceafalău de la Vinul.ro, Ghenadie Bobeică, Mark Dworkin şi Mircea Niculescu de la WineRo, Razvan Jurca, plus Cezar Filip şi Doru Pencea de la Ginger la o degustare in orb in care au fost incluse 25 de vinuri de import, cu preturi cuprinse intre 40 si 130 RON.(Vinurile au fost impartite in trei grupe, in functie de pret astfel: 40 -60, 60- 80 si 80 -130.)Asa cum sade bine unei degustari oarbe, a trebuit sa ne exprimam parerile (mai exact sa completam cate o fisa de degustare pentru fiecare vin) inainte de aflarea identitatii vinurilor. Din acest motiv, toata aceasta intalnire a reprezentat pentru mine o premiera si o experienta pe care mi-ar placea sa o repet.

Cum astazi am primit si rezultatele centralizate ale degustarii, o sa pot deja as fac cateva comentarii personale cu privire la vinurile din concurs, punctajele mele , modul de organizare si rezultatele obtinute.

Incurajator si, de ce nu, surprinzator pentru mine, data fiind compania selecta in care am incercat aceste vinuri, a fost faptul ca la doar doua din probe m-am situat la extremitatile de punctaj, cu alte cuvinte, cel mai departe de mediana la care tinde un degustator. Mai mult, in amble situatii, a fost vorba de vinuri carora eu le-am acordat cel mai mare punctaj, ceea ce ma face sa cred ca gusturile mele au o oarecare logica pe care mi-e insa cu neputinta sa vi-o explic.

Poate la fel de greu mi-ar fi sa va explic si faptul ca au fost vinuri pe care daca le-as fi gustat fara sa le acord note punctual, conform fisei de degustare, le-as fi pus probabil intr-o alta ordine decat cea care a iesit in urma calculelor matematice.

Inainte de a trece la calcule si clasamente, va invit sa aruncati o privire peste vinurile fara de care seara nu ar fi existat oricum.

Categoria 40 – 80 RON:

Categoria 60 – 80 RON:

Categoria 80 – 130 RON:

In lista de mai jos aveti lista completa a vinurilor, punctajele genarale si cele ale subsemnatului (click pentru vizualizare optima).

Coronas 2005 – Tempranillo (Torres)

Creat din soiul spaniol Tempranillo, cu un adaos neglijabil de Cabernet Sauvignon, vinul te intampina cu un nas fructat (cireasa si ceva mura), tusate cu un usor iz afumat, imbietor.


In gura, vinul lasa la o parte orice politeturi si te loveste direct, cu gustul lui carnos, puternic, in care nuanta afumata joaca deja un rol principal.

Taninii sunt incredibil de hotarati si bine structurati, drept pentru care, vinul continua sa para un exercitiu de forta mai degraba, decat o intalnire amicala. Acest lucru ma face sa cred ca vinul e inca in crestere si mai poate fi pastrat o perioada pentru a se mai imblanzi.

Postgustul iti lasa cerul gurii ca dupa finalul unei batalii, dupa care iti revii cu greu. Dar parca mai atragatoar este gustul luptei, asa ca decat sa-ti lingi ranile, mai bine mai iei o gura de vin.
Nota: Publicat deasemenea si aici.

Vino Molengo 2006 (D.O. Navarra)

Daca inca va mai intrebati daca sa va vaccinati sau nu impotriva gripei porcine (AH1N1), o sa va invit intai sa cititi o veste buna aici, iar apoi sa incepem cura cu un vin spaniol domol, dar bine inchegat.

Vino Molengo este din cate am aflat din putinele informatii gasite pe net un cupaj de Merlot ,Tempranillo si Cabernet cu un nas picat, aprope iute, ce aduce cu brazeturi traditionale din acelasi registru de arome. Culoarea rubinie este foarte vioaie, iar in gura atmosfera este intretinuta de arome de cireasa condimentate aceleasi nuante iuti, de care spuneam ca le-am simtit si la contactul olfactiv. Nu cred sa fi avut contact cu stejarul, dar nici nu cred ca si-a propus sa fie un vin prea complicat. Vinul are insa suficienta aroma iar taninii, usor de sesizat, sunt blanzi si deloc deranjanti.

Il recomand la un platou de branzeturi sau la o pana de curent de durata medie.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

O lasagna si doua vinuri

Zilele astea am gatit ca in zilele noastre bune. Din tot ce am pregatit, m-am gandit sa va spun doua cuvinte despe lasagna, pe care noi o mai incecasem in cateva randuri dar niciodata nu reusisem sa ii fac si o poza. Nu sunt foarte multumit de calitatea imaginii, dar sunt sigur ca voi gasi intelegerea cititorilor mei. Daca am reusit, macar putin, sa va fac pofta va recomand sa incercati reteta de aici. Nu de alta, dar e pe intelesul oricui, nu?

Mie aceasta mancare mi se pare ca cere sa fie udata cu un vin asa ca odata mancarea gata am destupat si o sticla de vin rosu sec. De fapt am destupat-o eu ceva mai inainte ca sa se aeriseasca nitel. Poate ideal ar fi fost un soi italian, noi insa am mers pe un Tempranillo spaniol, produs in 2006 in zona Castilia-Leon. Un vin destul de corpolent si cu usoare nuante de cireasa coapta.

N-am sa ma indepartez foarte mult de Spania, dar am sa trec insa cu o recomandare in tara vecina: Portugalia, bine cunoscuta in lume pentru vinurile sale fortificate. Si pentru ca de mult nu mai scrisesem despre un vin de desert, ba mai mult depre unul de tip oxidativ nu scrisesem niciodata, am sa va spun ca primisem un Porto St. Bart – White de la Laurentiu (care acum se afla in Portugalia si caruia ii multumesc pe aceasta cale) pe care l-am desfacut aseara. Mai incercasem un vin Porto (Sandeman), in plus, citisem despre cum au aparut aceste vinuri si cum putine vinuri sunt atat de cunoscute si atat de des amintite de atat de multi scriitori in romanele lor, fiind un vin foarte apreciat de lumea buna londoneza la un moment dat, cred ca intelegeti curiozitatea mea. Aveam deci o idee despre ce ar trebui sa ma astept, asa ca parfumul intens de dulceata de gutui si stejar ,puternic alcoolizat (19%), afumat nu m-a surprins foarte mult. Vinul este unul agreabil si foarte usor de baut (desi noi n-am reusit sa bem mai mult de un pahar) si este fara indoiala o experienta aparte, mai ales daca esti obisnuit cu vinurile ceva mai linistite.